Astăzi, în Sâmbăta Mare, 11 aprilie 2026, privirile întregii lumi creștine au fost ațintite asupra Bisericii Sfântului Mormânt din Ierusalim. Într-o atmosferă de profundă rugăciune, Sfânta Lumină s-a pogorât la mormântul Mântuitorului Iisus Hristos, marcând din nou ceea ce mulți consideră a fi „minunea minunilor” a Ortodoxiei.
Continuarea tradiției în 2026
Conform informațiilor transmise de Basilica.ro, tradiția aducerii Sfintei Lumini în România, inaugurată în anul 2009 de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, continuă și în acest an. Delegația Patriarhiei Române, prezentă la Ierusalim, va transporta flacăra sfântă cu o aeronavă specială, urmând ca aceasta să ajungă la Aeroportul Internațional „Henri Coandă” în cursul serii.
De acolo, Lumina va fi distribuită centrelor eparhiale din întreaga țară, oferind credincioșilor bucuria de a primi la miezul nopții flacăra sosită direct de la Locurile Sfinte. Reprezentantul Patriarhiei Române la Locurile Sfinte, arhimandritul Ioan Meiu, a asigurat că, în ciuda contextului regional tensionat, pelerinii s-au putut ruga în siguranță, demontând informațiile alarmiste din mediul online.
File de istorie: De la Egeria la Bernard Călugărul
Istoricul pogorârii Sfintei Lumini este unul dintre cele mai vechi și bine documentate din creștinism. Sursele istorice menționează acest fenomen încă din primele secole:
-
Secolul IV: Pelerina Egeria, care a vizitat Ierusalimul între anii 381-384, descrie în scrierile sale o ceremonie a luminii la Sfântul Mormânt, deși ritualul de atunci era diferit de cel actual.
-
Anul 867: Prima descriere explicită a „Luminii care vine de sus” aparține pelerinului Bernard Călugărul (Bernardus Monachus), care relatează cum un înger pogoară și aprinde candelele din interiorul mormântului.
-
Mărturia egumenului Daniel (1106-1107): În jurnalul său de călătorie, abatele rus Daniel oferă detalii uluitoare despre modul în care Lumina apărea ca o „văpaie albăstruie” deasupra dalei de marmură a Mormântului.
Ritualul neschimbat: Controlul și Pecetluirea
Ceea ce face ca acest eveniment să fie unic este rigoarea pregătirilor. În dimineața Sâmbetei Mari, autoritățile (poliția israeliană, continuând tradiția controlului otoman) verifică minuțios Sfântul Mormânt pentru a se asigura că nu există nicio sursă de foc ascunsă. Ulterior, ușa „Cuvucliului” (capela care adăpostește Mormântul) este pecetluită cu ceară și benzi de bumbac în formă de „X”.
În jurul orei 14:00, Patriarhul Ortodox al Ierusalimului intră singur în Mormânt, fiind percheziționat în prealabil pentru a dovedi că nu are asupra sa chibrituri sau brichete. Acolo, în genunchi, rostește o rugăciune specială a cărei origine rămâne un mister liturgic, așteptând ca flacăra să se pogoare pe piatra sfântă.
Semnificația simbolică
Sfânta Lumină nu este doar un fenomen vizual; pentru teologi, ea reprezintă lumina Învierii care „luminează în întuneric”. Mărturiile celor care au primit-o direct din mâna Patriarhului descriu adesea faptul că, în primele minute, flacăra nu arde pielea sau barba, având o consistență diferită de focul obișnuit.
În această noapte, milioane de români vor aprinde lumânările din această flacăra venită de la mii de kilometri distanță, repetând salutul milenar: Hristos a Înviat!