La doar 17 ani, împinsă de curiozitate şi de dorinţa de afirmare, cu un CV scris frumos de mână, a bătut la uşa directorului unei televiziuni locale din Timişoara. I-a spus acestuia că vrea să lucreze acolo! Aşa şi-a început Iulia Pop primii paşi în fascinanta lume a televiziunii. Norocul şi şansa i-au surâs. Ambiţia şi dorinţa de a-şi demonstra, în primul rând ei, dar şi celor din jur, că poate de fiecare dată mai mult, au ajutat-o să-şi construiască o carieră în televiziune. După 3 ani la pupitrul ştirilor Europa Nova Timişoara, schimbă macazul. Primeşte o ofertă de la N24 Bucureşti. Îşi face bagajele şi porneşte spre capitală, cu dorinţa de a arăta că se poate descurca într-o televiziune naţională de ştiri. Timp de un an şi jumătate a dat deşteptarea la N24, însă gândul i-a rămas tot acasă, la Timişoara. În toamna lui 2008 se reîntoarce în capitala Banatului. Acum aduce timişorenilor, în fiecare seară, cele mai importante ştiri din vestul ţării. Frumoasa crainică de la pupitrul ştirilor Realitatea TV Timişoara a avut plăcerea să acorde un interviu pentru exclusivnews.ro
Sebastian Popescu: Cum ai ajuns să lucrezi în televiziune?
Iulia Pop: Din curiozitate. Aveam 17 ani. Cred că din cauza inconştienţei vârstei, m-am prezentat cu un curriculum vitae scris de mână, cu stiloul, la o televiziune din Timişoara. I-am spus directorului ca eu vreau sa lucrez aici. M-a analizat, iar apoi m-a dus direct în platou, unde am dat o probă. De aici a început totul…
SP: Ai depus CV-ul în urma unui anunţ difuzat de televiziune?
Iulia Pop: Nu. Era o emisiune – „Music TEN” se numea – cu muzică românească, dedicaţii, fel de fel de reportaje, pe care o urmăream în fiecare săptămână. La un moment dat, prezentatoarea pe care o ştiam nu a mai apărut. Săptămâna următoare, în schimb, a apărut o tânară…cam nepregătită, şi care a făcut praf emisiunea respectivă. Şi atunci am avut o revelaţie: dacă ea a ajuns acolo, eu de ce nu aş putea…
SP: Şi ai vorbit cu ditrectorul să te lase să prezinţi emisiunea muzicală?
Iulia Pop: Exact.
SP: Şi el a fost de acord?
Iuila Pop: Da. Ba mai mult, timp de 2 săpămâni, în fiecare zi veneam şi dădeam probe, simulam emisiunea, până când mi-a zis: “Gata! Intri!”.
SP: După câţiva ani de divertisment ai trecut la ştiri!
Iulia Pop: Trecerea de la divertisment la ştiri a fost firească. Am crescut şi voiam mai mult, puteam mai mult.
SP: Trecerea la ştiri tot aşa brusc s-a produs?
I.P.: Da… „Vezi ca diseară ai jurnal”
SP: Asta ţi-a spus directorul? Cu cât timp înainte de jurnal?
I.P.: Hmmm…cu doar câteva ore. Jurnalul începea la 18.30, iar eu am fost anunţată pe la 14.00
S.P.: Ce reacţie ai avut, pe moment, la auzul veştii?
I.P.: Reacţia mea?! Uf… cred că eram prea emoţionată ca să mai am vreo reacţie. Îmi doream asta. Prezentatoarea titulară a trebuit să plece câteva zile, şi nu avea înlocuitor. Aşa au ajuns la mine.
Lipeam foile cu scotch de obiectivul camerei din platou, şi după fiecare intro, fugeam şi le schimbam.
SP: Aveaţi prompter?
I.P.: Aoleu…prompter!? Nu! Se citeau de pe foaie ştirile la momentul respectiv. Însă eu le învăţam pe de rost. Devenise atuul meu. Şi asta le-a plăcut.
SP: Dă-ne mai multe detalii.
I.P.: O perioadă am învăţat capetele video pe de rost, însă apoi ne-am „meşterit” un promter. Lipeam foile cu scotch de obiectivul camerei din platou, şi după fiecare intro, fugeam şi le schimbam. Era…artă.
S P: Nu s-a întamplat să cadă, în direct, foaia de sub camera de filmat?
I.P.: Eh…s-a mai întamplat, dar era ok pentru momentul respectiv. La Europa Nova am învăţat foarte multe lucruri bune. Pentru mine a fost o adevărată şcoală de jurnalism.
SP: Cât timp ai prezentat ştirile la televiziunea locală?
I.P.: 3 ani… Lucram în paralel la Europa Nova şi la Naţional FM.
SP: Nu te-ai oprit doar la televiziune, ai încercat şi radio?
I.P.: Radio-ul m-a încercat pe mine. Exersasem şi la Radio Europa Nova. Ţi-am zis a fost o şcoală foarte bună.
Am plecat la Bucureşti cu gândul că mă voi întoarce în Timişoara, nu ştiam când, dar ştiam că voi veni înapoi. Aveam un plan secret.
S P: Cum a venit oferta de la Bucureşti?
I.P.: Un coleg de la Bucureşti, de la Naţional Fm, prezenta ştiri la N24. Din vorbă în vorbă, i-am spus că şi eu lucrez la o televiziune locală. Mi-a cerut un CD, ca să mă cunoască şi colegii din radio. Vorbeam mult cu ei la telefon, cu cei de la Bucureşti. I-am trimis un CD-ul, i-a plăcut şi l-a arătat directorului de la N24. Peste 2 săptămâni îmi făceam bagajele. Treceam la un alt nível.
S P: Oferta N24 a reprezentat o provocare pentru tine?
I.P.: Da, sigur… îmi doream mai mult. Dar am plecat la Bucureşti cu gândul că mă voi întoarce în Timişoara, nu ştiam când, dar ştiam că voi veni înapoi. Aveam un plan secret…
S P: Ne poţi dezvălui mai multe detalii legate de planul secret?
I.P.: Realitatea TV Timişoara, acesta era planul meu secret.
SP: Perioada petrecută la N24 te-a ajutat să te perfecţionezi în televiziune?
I.P.: Bineinteles! Lucram dimineaţa la tv, prezentam “Dimineaţa de ştiri”, iar apoi treceam la radio. A fost o perioadă foarte foarte frumoasă.
S P: Însă nu ai reuşit să te acomodezi în Bucureşti?
Iulia Pop: Nu, nu mi-a plăcut. Nu mi-a plăcut oraşul, aglomeraţia, atmosfera…
S. P.: Ai început la 17 ani să lucrezi în televiziune. De ce nu ai studiat jurnalismul?
I.P.: Am dat la Ştiinţe Economice, pentru că m-am gîndit că jurnalism se poate face şi fără studii în domeniu. Sunt atâtea exemple. Ecomomia, m-am gândit eu, mă face să devin mai realistă, mai pragmatică, îmi dezvoltă gândirea analitică.
S P: În 2008 ai revenit în Timişoara?
I.P.: Am revenit în Timişoara pentru că urma să se deschidă staţia locală Realitatea TV. Se întâmpla ce îmi doream, pentru ce plecasem la Bucureşti. Visam să fac ce îmi place, în Timisoara. Acasă.
SP: Dar până să te reîntorci în Timişoara, în viaţa ta s-a petrecut un eveniment important şi frumos! Ne poti da mai multe detalii?
I.P: (râde) M-am căsătorit cu un om deosebit! Nunta, tot la Timişoara am făcut-o. Aici erau toţi prietenii noştri, familia…
SP: Ştiu că încă nu ai un copil.
I.P.: Încă nu, dar ne dorim. Când hotărăşte Doamne – Doamne, e bine venit.
S. P.: Ai în schimb un suflet drag alături de tine!
I.P.: Da…. facem „antrenament”, dacă pot să zic aşa, cu un căţel. De mică mi-am dorit, iar când m-am văzut la „casa mea”, am putut să mi-l şi iau. Părinţii mei îmi ziceau tot timpul că „atunci când o să fii la casa ta, o să îţi iei şi câine, până atunci NU”.
S. P.: Cum îl cheamă?
I.P.: Bubu.
SP: Ce ne poţi spune despre el?
I.P.: … că e caţel “de treabă”. E aşa cum mi-am dorit: educat, deştept… te aşteaptă tot timpul vesel acasă. Când vii obosit, sau nervos, sau supărat de la serviciu, el e acolo şi te primeşte, şi te iubeşte necondiţionat. Schimbă atmosfera în casă.
S. P.: Poţi spune că tot ce ţi-ai dorit până în prezent s-a realizat?
I.P: Tot timpul e loc de mai bine pentru a-ţi consolida poziţia. Îmi place să cred că pot mai mult, din punct de vedere al carierei.
Îmi place să lucrez şi voi lucra cât de mult pot. Dacă apar şi satisfactii, ei, atunci sunt fericită. Nu calc pe cadavre ca să obţin ce vreau.
S.P.: Ce îţi doreşti în 2010?
I.P.: Să fim sănătoşi…. crede-mă că am învăţat că sănatatea e cel mai important lucru. Apoi poţi să faci tot ce vrei.
S. P.: Ce ţi-ai dori să ai ocazia să faci în televiziune, faţă de ce ai realizat până acum?
I.P.: Îmi place mult ce fac acum. Îmi plac foarte mult transmisiunile în direct la Bucureşti, îmi plac jurnalele, îmi place starea de live. Însă, oricând, pot să o iau de la căpat într-un alt domeniu.
S P: Cum ar fi?
I.P.: PR şi comunicare, de exemplu. Mi se pare că se îmbină foarte bine jurnalismul cu economia, cu marketing-ul. Sunt flexibilă. Nu aş spune “nu”, niciunui job într-o bancă. Îmi place să lucrez, şi voi lucra cât de mult pot. Şi dacă apar şi satisfactii, ei bine, atunci sunt fericită!
S P: Cum eşti tu, dincolo de camera de luat vederi, în viaţa de zi cu zi?
I.P.: Sunt… om. Sunt corectă şi cinstită în tot ce fac. Chiar dacă am învăţat că în televiziune trebuie să fii să altfel dacă vrei să supravieţuieşti. Însă eu nu vreau, nu pot, chiar dacă uneori am de pierdut din cauza asta. Nu calc pe cadavre ca să obţin ce vreau. Vreau să ajung la un anumit moment, la un anumit nivel, să mă uit în spate şi să văd ce am realizat. Să văd că am realizat mai mult decât în perioada anterioară, sau chiar mai mult decât mi-am propus, atunci sunt mulţumită.
S. P.: Încă nu a venit momentul unei astfel de analize?
I.P.: Am 26 de ani……..NU! Eu mă mulţumesc cu ceea ce am și pot obţine prin forţe proprii, şi prin felul meu de a fi. E normal să vreau mai mult, însă în alt sens. Vreau să cresc ca om, din mai multe puncte de vedere. Mai trebuie să spun că ţin foarte mult la familia mea, şi nu sunt dispusă să o sacrific pentru carieră, de exemplu. Cred că ambele se pot îmbina foarte frumos.
S. P.: Prezinţi ştiri de 6 ani. Te mai impresionează ceva?
I.P.: Da, se întâmplă foarte multe lucruri care nu au cum să te lase rece.
S. P.: La final, un mesaj pentru Exclusiv News!
Iulia Pop: News alert, breaking news… ştiri în exclusivitate! Îndrăzniţi să aveţi parte de toate! Baftă multă!