A trecut un an de când Traian Băsescu a intrat în posesia unui nou mandat de Președinte-premier al României.
Un an în care am avut parte de multe controverse, declarații contradicotirii și multe mărsuri de austeritate care au vizat tot românul de rând și nu pe cei care oricum o duceau bine. Dacă la finalul campaniei din 2009, Băsescu anunța la TVR că am ieșit din criză, în mai 2010 s-a răzgândit și a anunțat apocalipsa, drept pentru care a decis să taie din topor cu 25% salariile bugetarilor și cu 15% indemnizația pentru creșterea copiilor și indemnizația de șomaj.
Pentru că măsura tăierii pensiilor cu 15% a fost oprită de Curtea Constituțională, Boc a decis să majoreze TVA-ul de la 19 la 24%. Prețurile au luat-o razna. Iar românul de rând, cu salariu de subzistență a simțit cel mai dur aceste măsuri aberante ale celui mai corupt și incompetent guvern postdecembrist.
Băsescu a construit în laboratoarele de la Cotroceni un plan de concedieri masive a personalului din aparatul bugetar doar pentru a îndeplini cerințele impuse de FMI. Nu s-a gândit însă unde se duc cei ce rămân fără job-uri. Dacă asta e soluția? Dacă tăierea salariilor și implicit reducerea puterii de cumărare a românilor are vreun efect negativ privind relansarea economiei naționale.
La final de 2010, se pare că toate măsurile întreprinse de Guvernul Băsescu-Boc sunt falimentare și târăște România într-o criză nesfîrșită. Așa se întâmplă când iei măsuri heirupiste pe genunchi, negândite și fără să apelezi la specialiști. Vine o iarnă grea și un an 2011 cu multe incertitudini pentru românii horopsiți de soartă, care pe un ciur de mălai, un hăhăit băsescian și o țuică fiartă au ales cea mai proastă soluție pentru a ”trăi mai bine”.