Norvegia este în doliu. Regele Harald al V-lea a murit vineri, 28 august 2026, la vârsta de 89 de ani, după o perioadă în care starea sa de sănătate se deteriorase. Suveranul a încetat din viață la Spitalul Universitar din Oslo, la ora locală 06:35, a anunțat Palatul Regal norvegian.
„Regele Harald a murit în pace la Spitalul Universitar din Oslo vineri, 28 august, la ora locală 06:35”, a transmis Palatul Regal.
La scurt timp după anunțul decesului, drapelul Norvegiei a fost arborat în bernă, în semn de doliu național.
Un rege care a marcat Norvegia postbelică
Harald al V-lea s-a născut la 21 februarie 1937, la reședința regală Skaugum, în apropiere de Oslo. A fost fiul regelui Olav al V-lea și al prințesei Martha și a avut două surori, prințesele Ragnhild și Astrid.
Copilăria sa a fost marcată de una dintre cele mai dramatice perioade din istoria Europei. În 1940, după invazia germană a Norvegiei, familia regală a fost nevoită să părăsească țara.
În timp ce regele Haakon al VII-lea și prințul moștenitor Olav s-au refugiat în Marea Britanie, de unde au condus guvernul norvegian în exil, Harald, care avea doar trei ani, a plecat împreună cu mama și surorile sale în Suedia și apoi în Statele Unite.
Familia a locuit pentru o perioadă la Casa Albă și ulterior în Bethesda, Maryland. Harald s-a întâlnit în acei ani cu președintele american Franklin D. Roosevelt, pe care avea să-l descrie mai târziu drept o figură asemănătoare unui bunic.
De la prinț moștenitor la rege
După revenirea în Norvegia, în 1945, Harald a urmat școli de stat și a absolvit Oslo katedralskole. În 1959 a finalizat pregătirea la Academia Militară, iar în 1960 și-a continuat studiile la Balliol College, Oxford.
După moartea regelui Haakon al VII-lea, în 1957, tatăl său, Olav al V-lea, a urcat pe tron. Harald a devenit prinț moștenitor și a început să preia treptat atribuții oficiale.
În 1990, pe fondul problemelor de sănătate ale regelui Olav, Harald a preluat funcția de șef al statului în calitate de regent.
La 17 ianuarie 1991, după moartea regelui Olav al V-lea, Harald a devenit rege al Norvegiei. Ceremonia de consacrare a regelui Harald și a reginei Sonja a avut loc la Catedrala Nidaros din Trondheim, la 23 iunie 1991.
Harald a rămas pe tron mai bine de trei decenii, devenind unul dintre cei mai longevivi monarhi europeni contemporani.
O poveste de dragoste care a schimbat tradiția regală
În 1968, Harald s-a căsătorit cu Sonja Haraldsen, fiica unui comerciant din Oslo.
Căsătoria a reprezentat o ruptură importantă față de tradiția regală, deoarece Sonja provenea din afara aristocrației. Viitorul rege a avut nevoie de ani de negocieri și de acordul tatălui său pentru a se putea căsători cu femeia pe care o iubea.
Cei doi au avut doi copii: prințesa Märtha Louise, născută în 1971, și prințul moștenitor Haakon, născut în 1973.
„Libertatea este mai puternică decât frica”
Harald al V-lea a fost considerat un monarh modernizator, care a transformat treptat rolul Coroanei într-unul predominant ceremonial și simbolic.
Una dintre cele mai importante intervenții publice ale sale a avut loc după atacurile teroriste din 22 iulie 2011, când extremistul Anders Behring Breivik a ucis 77 de persoane la Oslo și pe insula Utøya.
Într-un moment de profundă traumă națională, Harald a transmis un mesaj de unitate și curaj, devenit emblematic pentru domnia sa.
„Libertatea este mai puternică decât frica”, a spus atunci regele.
Harald a avut și o carieră militară importantă, deținând gradele de general în Armată și Forțele Aeriene și amiral în Forțele Navale.
Pasiunea pentru iahting și Jocurile Olimpice
Dincolo de atribuțiile regale, Harald a fost un mare iubitor al sportului și al naturii.
În tinerețe, prințul moștenitor a participat la trei ediții ale Jocurilor Olimpice, între 1964 și 1972. La Jocurile Olimpice de la Tokyo, în 1964, el a avut onoarea de a purta drapelul Norvegiei la ceremonia de deschidere.
Ulterior, Harald a devenit campion mondial și european la iahting, concurând cu ambarcațiunile Fram X și Fram XV.
La sfârșitul anului 2022, suveranul a anunțat că se retrage din competițiile internaționale de iahting, după decenii de participări la competiții mondiale și olimpice.
Problemele de sănătate s-au acumulat
În ultimele două decenii, regele Harald s-a confruntat cu mai multe probleme medicale.
În 2003 a fost operat pentru cancer la vezica urinară, iar în 2005 a suferit o intervenție pe cord. În 2020 a trecut printr-o nouă operație, pentru înlocuirea unei valve cardiace artificiale.
În 2024, Curtea Regală norvegiană a anunțat că monarhul a primit un stimulator cardiac permanent.
În ultimii ani, Harald și-a redus treptat programul oficial, însă a respins constant ideea abdicării, invocând jurământul pe viață depus în fața Parlamentului.
Ultimele zile ale regelui Harald
La 17 august 2026, regele a fost internat în urma unor complicații asociate unei boli a sângelui.
La 23 august, Palatul Regal a anunțat că starea sa de sănătate s-a agravat. Harald suferea de anemie hemolitică, afecțiune în care globulele roșii sunt distruse într-un ritm anormal de rapid.
În perioada internării, atribuțiile de regent au fost preluate de fiul său, prințul moștenitor Haakon.
Cinci zile mai târziu, Norvegia avea să primească vestea morții suveranului.
Haakon, în fața unei noi responsabilități
Odată cu moartea regelui Harald al V-lea, monarhia norvegiană intră într-o nouă etapă.
Prințul moștenitor Haakon este cel care urmează să preia tronul, continuând o linie dinastică ce a traversat războiul, reconstrucția postbelică și transformările profunde ale societății norvegiene.
Pentru Norvegia, dispariția lui Harald înseamnă sfârșitul unei domnii de peste 35 de ani, dar și al unei epoci în care monarhul a încercat să apropie instituția regală de societate, păstrând în același timp rolul simbolic al Coroanei.
Regele Harald al V-lea a murit la 89 de ani, după o viață care a început în exil, a trecut prin transformările Europei postbelice și s-a încheiat după mai bine de trei decenii pe tronul Norvegiei.