Vaclav Havel a murit

Autor exclusivNews.ro Ultima actualizare dec. 18, 2011

Vaclav Havel, primul preşedinte al Cehiei post-comuniste, a murit duminică dimineaţă.

A fost un suporter pasionat al rezistenței nonviolente, teoretizată altădată de un celebru politician indian, Mahatma Gandhi. A fost unul dintre liderii Revoluției de Catifea din 1989 și devine președinte după primele alegeri libere. Pe 29 decembrie, 1989, fiind deja președinte al Forumului Civic, a fost ales președinte al primului Parlament liber.

Havel, numit și revoluționarul de catifea, a murit în somn la vârsta de 75 de ani. Acesta a fost primul preşedinte al Cehoslovaciei şi ulterior al Cehiei. Una din cele mai admirate şi îndrăgite voci ale dizidenţei anti-comuniste din întreaga lume s-a stins. Artizan al „Revoluţiei de catifea” anticomuniste din 1989 şi preşedinte al Cehoslovaciei apoi al Cehiei din 1989 până în 2003, el a murit în somn, a afirmat purtătoarea sa de cuvânt, Sabina Tancevova. Havel, a cărui viaţă publică a fost afectată de mai multe probleme de sănătate, a fost spitalizat pentru scurt timp la 8 martie din cauza unei inflamaţii a căilor respiratorii.

O pneumonie tratată necorespunzător în închisoare, la începutul anilor ’80, şi un cancer pulmonar sunt la originea numeroaselor probleme de sănătate ale celebrului dramaturg disident, spitalizat de mai multe ori după ce fost ales preşedinte al Cehoslovaciei (1989), apoi al Cehiei (1993). Havel s-a retras din funcţie în februarie 2003.

Născut pe 5 octombrie 1936 la Praga. Fiul unor capitaliști bogați, are de suferit de pe urma comunismului încă din adolescență. Nu îi este permis să facă studii universitare așă că merge la cursuri de seral. La vârsta de 15 ani își descoperă pasiunea pentru poezie. Scrierile sale sunt influențate de Kafka, chiar dacă operele acestuia erau interzise în acea vreme.

Teoria sa politică cea mai articulată și mai onorată este cea a „Post-Totalitarianismului” (vezi: puterea celor fara de putere), un termen utilizat pentru a descrie viata socială și poltică după încheierea „minciunii comuniste”.