Un an de la debutul protestelor care au schimbat România

Acum un an de zile în România izbucneau proteste în București și în toată țara ca urmare a demisiei subsecretarului de stat din Ministerul Sănătății, Raed Arafat, ca urmare a discuției avute în direct la Realitatea TV.

Discuția de la Realitatea TV a avut loc pe 9 ianuarie 2012 în direct la emisiunea Andreei Crețulescu în care Băsescu i-a spus următoarele lui Arafat, deranjat de faptul că doctorul spunea că legea sănătății nu e bună.

“Dacă nu găseşte înţelegere, poate şi are alt punct de vedere decât propriul lui ministru, ori trebuie să plece ministrul, ori secretarul de stat. Cine credeţi că pleacă? Ghici ghicitoarea mea.Vreau să-l atenţionez pe domnul doctor Arafat că acest proiect de lege este pentru discutat, de asta a fost lansat în dezbatere publică, cea mai corectă abordare este să se prezinte la ministru cu observaţiile dânsului şi nu să creeze o psihoză publică, că acest guvern, ticălos, de altfel, nu, domnu’ Arafat, vrea să distrugă sistemul de ambulanţă, să-l dea la nişte golani privaţi “, a spus Băsescu pe 9 ianuarie 2012 la Realitatea TV.

A doua zi, Raed Arafat a demisionat din funcție iar lucrurile au început să se precipite. La Cluj oamenii au ieșit la un miting spontan de solidaritate cu Arafat și de aici au început proteste pașnice la Târgu Mureș și mai apoi la București și în marile orașe.

Pe 13 ianuarie protestele erau vehemente în toate marile orașe din țară, oamenii scandau numele lui Raed Arafat și mai apoi și-au îndreptat nemulțumirea față de Traian Băsescu, considerat principalul vinovat de demisia doctorului.

Chiar dacă Băsescu a retras pe 13 ianuarie, proiectul de lege controversat, românii nu au renunțat la proteste au prins curaj și numărul lor creștea de la o oră la alta.

Nucleul principal al protestelor s-a format la Universitate în București, la kilometrul zero al democrației în România.

Aici forțele de ordine au încercat în nenumărate ori să înăbușe în forță protestele, încercând să intimideze protestatarii.

În zilele de 13, 14 și 15 ianuarie protestele au devenit extrem de violente în București la Piața Universității, datorită unor agitatori care au provocat forțele de ordine, astfel că protestele pașnice au devenit extrem de violente.

Jurnaliști, oameni simplii și jandarmi de cealaltă parte au avut de suferit. O parte din jandarmi au făcut exces de zel și au bătut fără milă protestatarii și jurnaliștii care se aflau la fața locului pentru a relata evenimentele.

Deja pe 14 ianuarie proteste se organizau în 24 de orașe din toată țara. România fierbea, la fel și clasa politică, iar pe 16 ianuarie Baconschi are neinspirata idee de a compara protestatarii de la Universitate cu mahalaua inertă. Acest lucru a adus și mai multă nemulțumire în stradă.

Pe 17 ianuarie, Raed Arafat este convins să revină la Ministerul Sănătății, în speranța că protestele vor înceta. Din păcate pentru PDL, acestea au devenit virulente și cu o singură țintă: Jos Băsescu.

Pe 23 ianuarie, Boc l-a demis pe Teodor Baconschi din funcția de Ministru de Externe ca urmare a jignirilor aduse protestatarilor. Era începutul sfârșitului pentru Guvernul Boc.

Protestele începeau să dea roade și pe 25 ianuarie Curtea Constituțională a respins legea privind comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare.

Pe șase februarie, văzând că protestele nu contenesc, Băsescu cade de comun acord cu Boc ca acesta să-și dea demisia. Însă are neinspirata idee de a-l numi premier pe securistul Mihai Răzvan Ungureanu. Astfel că le dat protestatarilor carne de tun pentru încă săptămâni bune de proteste.

Urmare a protestelor izbucnite în 10 ianuarie, România a început să se schimbe, redutele PDL au căzut una câte una, USL a venit la guvernare după demiterea cabinetului MRU în Parlament, a câștigat alegerile locale și parlamentare și a început să taie tentaculele caracatiței portocalii.

Protestele din iarna lui 2012 au arătat țării întreci ce înseamnă presiunea străzii și că lucrurile se pot schimba într-o direcție bună dacă suntem uniți.