Breaking news

Tot ceea ce trebuie sa stii despre istoricul acupuncturii, de la origini pana in prezent

loading...

 

Acupunctura este o parte importanta a medicinei chineze. istoricul acupuncturii poate fi considerat sinonim cu istoria civilizatiei chineze. Aceasta practica a fost folosita mii de ani si a fost transmisa pana astazi de o literatura foarte abundenta scrisa de savantii chinezi si prin predare prin viu grai de la maestru la student. Modul de abordare a pacientului si tehnica sa legata de punctia aproape nedureroasa a punctelor de pe corp, folosind ace fine, poate alina si vindeca pacientii pentru diverse afectiuni.

Nasterea si dezvoltarea acupuncturii in China

Acupunctura reprezinta, pentru lumea occidentala, simbolul stiintei medicale chineze. Este o metoda straveche asa cum am mentionat, foarte complexa si structurata, care implica stimularea zonelor bine definite si codificate ale suprafetei corpului, a punctelor specifice, prin introducerea acelor, pentru a interactiona cu homeostazia corpului.

Sapaturile arheologice din China au scos la iveala instrumente de piatra usoara, din perioada neolitica, avand caracteristicile acelor de piatra, atat de des citate in textele de medicina antica chinezeasca. Exista anumite dovezi ca in jurul anului 500 i.Hr. erau disponibile ace subtiri din metal.

In timpul celor o mie de ani de domnie ai dinastiei Zhou (1123-221 i.Hr.), acupunctura a cunoscut unul dintre momentele sale de glorie. Multe scoli de filosofie au inflorit, scoli care au exercitat o influenta mare si in secolele urmatoare. Acestea sunt scoala Confuciana, scoala Taoista si scoala Yin-Yang sau naturalista. Comparatia dintre aceste diferite linii de gandire a dus la sistematizarea conceptelor de baza ale culturii chineze intr-un sens global, inclusiv medicina, formand o impletire filosofico-stiintifica.

In perioada Statelor Razboinice (475-221 i.Hr.), a avut loc redactarea si publicarea textului considerat astazi piatra de temelie a medicinei chineze, Huang Di Nei Jing. Este un tratat compus din 18 carti, impartite in doua parti formate din noua capitole fiecare: Ling Shu sau Axa Miraculoasa a Sufletului si Su Wen sau Cartea Intrebarilor Fundamentale. Aceste carti rezuma toate cunostintele si experientele referitoare la domeniul medical si reprezinta intregul patrimoniu filosofic, cultural si stiintific transmis pana acum pe cale orala. Aceasta lucrare este considerata unul dintre cele mai mari texte ale medicinei antice si reprezinta principala sursa a invataturilor propuse de scolile traditionale de acupunctura. Toate legile fundamentale ale medicinei chineze sunt expuse in aceasta lucrare, cum ar fi teoria lui Yin si Yang, a celor cinci elemente, a canalelor, a organelor si a viscerelor, a energiei, a sangelui si a lichidelor organice. Acest lucru ne arata cum la acea vreme medicina chineza era deja un subiect medical complet si structurat in functie de canoanele obisnuite de anatomie, fiziologie, patologie, semiotica, clinica si terapie.

Asta inseamna ca acupunctura a fost infiintata, studiata si practicata in China, exact asa cum o stim acum, cu multi ani inainte de Hristos. S-a bucurat de o mare atentie la curtea imperiala, din partea inaltilor demnitari si aristocrati. Medicii „oficiali” au fost instruiti la Academia Imperiala in urma unui curs de studiu sever si solicitant. Chiar si cea mai umila populatie se baza pe acupunctura, exercitata de asa-numitii „doctori desculti”, savanti autodidacti. Prin urmare, acupunctura a fost raspandita pe intreg teritoriul Orientului Indepartat.

In perioada dinastiei Song (960-1271 d.Hr.) a fost publicata o lucrare ilustrata a punctelor de acupunctura si moxibustie bazate pe omul de bronz, cu care a fost definita locatia punctelor de acupunctura, adancimea lor exacta, cu o rigoare extrema. Acest tratat a insotit introducerea in cursul studiilor medicale pe statuia de bronz folosita pentru evaluarea didactica a elevilor: era o statuie de dimensiuni reale, scobita in interior si forata la suprafata cu punctele de acupunctura. Statuia a fost acoperita complet cu un strat de ceara si umpluta cu apa: doar punctia precisa facuta de catre candidat facea ca apa sa se scurga din gaura, fiind o conditie indispensabila pentru promovarea examenului. Clasica ilustrare a punctelor a fost considerata atat de importanta incat a fost gravata pe doua bucati uriase din piatra ridicate in centrul orasului Bianliang, pe atunci capitala regatului, pentru a fi consultate de pasionatii de acupunctura.

In perioada dinastiei Ming (1368-1644 d.Hr.), acupunctura a cunoscut apogeul. Au fost lasate scrieri medicale de prestigiu, precum Ben Cao Gan Mu, un text fundamental in fitofarmacologie.

Ultima dinastie, Qing (1644-1911), a utilizat pentru prima data medicina chineza pentru a pune capat epidemiilor si bolilor difuze cauzate de razboaie, invazii, foamete si saracie. Cu toate acestea, la sfarsitul anilor 1700, a inceput declinul progresiv al prestigiului acupuncturii. In textul „Istoria medicinei chineze” din 1757, acupunctura este indicata ca o arta pe cale de disparitie, deoarece nu mai existau profesori capabili sa educe tinerii.

Medicii au preferau tratamentul cu anumite medicatii, o atitudine sustinuta si de puternica influenta a filozofiei confuciene, care a interzis dezbracarea chiar si a unor zone mici ale corpului, deoarece a fost considerata o ofensa adusa sacralitatii corporale.

In 1822, acupunctura a fost definita de catre guvern ca nefiind potrivita pentru a servi clasele superioare, deoarece cea mai mica expunere a corpului gol reprezenta o ofensa la adresa decentei si bunului gust. Contactele cu lumea occidentala au contribuit semnificativ la declinul acupuncturii. Tarile colonizatoare au impus gandirea stiintifica si academica occidentala si au facut critici repetate si dure asupra medicinei traditionale chineze, definind terapia cu ace drept instrument de tortura.

In 1908 cursurile de acupunctura au fost anulate din programele de predare ale Academia Imperiala si scolile de medicina traditionala au fost inlocuite cu invataturi in stil occidental. Cei cativa acupunctori supravietuitori s-au opus si au fost nevoiti sa opereze intr-un regim semi-clandestin. Dupa caderea regimului imperial si aparitia Republicii Sun Yat-sen in 1912, guvernul chinez a primit presiuni constante pentru a interzice medicina traditionala chineza.

In 1922 Kuomingtang a decretat desfiintarea.

Renasterea

Acupunctura a reusit sa se recupereze din cea mai intunecata perioada si sa nu fie complet inlocuita de medicina occidentala. Poporul chinez, in special in zonele rurale, a tinut vie acesta comoara colectiva, pastrata si predata de milenii.

Dupa aparitia Republicii Populare Mao Ze Dong, din 1954 a fost dat un nou impuls medicinii traditionale, incurajand recuperarea mostenirii culturale si stiintifice a Chinei antice: scoli, academii, universitati, spitale de acupunctura au fost redeschise.
In prezent, ambele Stiinte Medicale coexista in China, cea occidentala, folosind instrumente moderne de diagnostic si terapeutie, si cea traditionala chineza, structurata conform canoanelor clasice.

loading...