Superstiţiile poporului român în noaptea Sânzienelor

Nu mai este foarte mult timp până când urmează să vină ziua sărbătorii Sânzienelor. Aceasta este de fapt singura sărbătoare păgână care se regăseşte în calendarul creştin-ortodox, în data de 24 iunie.

Există surse care spun că numele aceste sărbători apare de la Santa Diana, o zeiţă protectoare a vânătorii şi pădurilor, alte tradiţii care spun că numele acestei sărbători apare de la acele numeroase flori de câmp, de culoare galben-aurii, cu miros dulce şi suav. Aceste zâne mai sunt supranumite şi Frumoasele, iar în partea de sud a ţării sunt denumite Drăgaicele. Dacă ielele sunt zânele rele ale pădurii, Sânzienele sunt considerate zâne frumoase, blânde, vesele şi tinere. De asemenea, există superstiţii care spun faptul că această sărbătoare ajută la tămăduirea oamenilor, contribuind la găsirea sufletului pereche sau la preconizarea viitorului recoltei.

Atunci când vorbim despre creştinitate, trebuie să amintim faptul că Biserica Ortodoxă numeşte sărbătoarea Sânzienelor pomenirea Naşterii Sfantului Ioan Botezătorul. Totuşi, această sărbătoare are un temei biblic, evenimentul fiind amintit de Sfântul Evanghelist Luca cu diferite amănunte despre Evanghelia Sa. Totuşi, preoţii îmbracă straiele bisericeşti şi în această sărbătoare pe care unii cercetători o consideră a fi păgână. Descoperǎ şi din categoria de veşminte arhiereşti online care este tradiṭia şi din acest punct de vedere.

Dansul Sânzienelor

Această sărbătoare durează o noapte şi o zi, începând de la asfinţitul zilei de 23 iunie. În această noapte, fetele şi băieţii culeg flori parfumate de sânziene din care fac coroniţe. Fetele au coroniţele în formă rotundă, forma soarelui, în timp ce băieţii au coroniţele în formă de cruce. De asemenea, nu doar tinerii sunt cei care îşi fac coroniţe deoarece există şi bătrâni care recurg la aceste tradiţii, menirea lor fiind aceea de a întoarce alaiul în sat.

Sigur că în acest timp persoanele care au coroniţe fac hore, împodobesc stâlpii porţilor, ferestrele caselor şi cimitirele. Se spune că aceste flori de Sânziene apără oamenii şi odihnesc morţii. Dansul continuă cu veselie, fiecare dintre participanţii la dans aruncând florile pe casă si punându-şi câte o dorinţa: de regulă, fetele se întreabă despre feciori, femeile despre gospodărie, flăcăii despre fete, bărbaţii despre recolte şi bătrânii despre viaţă şi sănătate. Tradiţia spune că dacă coroniţă va rămâne pe acoperişul locuinţei, dorinţa se va împlini.

Iarbă de leac

O altă tradiţie a nopţii de Sânziene are denumirea de „Iarbă de leac”. Înainte să doarmă, fetele mari pun sânziene sub pernă şi astfel îşi visează alesul inimii. Bătrânii şi persoanele bolnave îşi pun asupra corpului flori de sânziene deoarece se presupune că acestea calmează durerile. Tocmai din acest motiv, s-ar spune ca sânzienele sunt „Iarbă de leac”.

Aceste obiceiuri de Sânziene se păstrează foarte bine în Lunca Someşului, în Oltenia şi Maramures, fiind întâlnite în toată ţară într-o oarecare măsură. Este o sărbătoare veselă, strămoşească ce merită să aibă originile cunoscute.