Satelitul Titan are o structură asemănătoare cu cea a Pământului

Până la această descoperire, oamenii de ştiinţă au fost puşi în încurcătură de datele despre atmosfera lui Titan primite de la două sonde care au ajuns până la acest satelit.

Încurcătura a pornit de la faptul că sonda Voyager 1 a transmis date care sugerau că această pătură atmosferică ar avea grosimea de aproximativ 3,5 kilometri, în timp ce sonda Huygens, care a plonjat prin straturile atmosferice ale lui Titan, a transmis date conform cărora grosimea ar fi de doar 300 de metri.

Pentru a lămuri această încurcătură, oamenii de ştiinţă au construit un model 3D al atmosferei lui Titan şi au simulat felul în care clima de pe această planetă poate răspunde în timp la influenţa foarte mică dar continuă exercitată de energia solară.

Conform simulărilor computerizate, stratul inferior al atmosferei lui Titan pare împărţit în două pături, ambele cu temperaturi distincte faţă de straturile superioare ale atmosferei. Pătura atmosferică cea mai de jos din cadrul acestui strat nu are decât aproximativ 800 de metri grosime şi la fel ca în cazul Pământului, este foarte dinamică, modificându-şi caracteristicile zilnic. Pătura de deasupra sa, ce are o grosime de aproximativ 2 kilometri, îşi modifică caracteristicile odată cu schimbarea anotimpurilor.

Această simulare explică de asemenea şi existenţa vântului pe Titan, vânt măsurat de sonda Huygens, precum şi formele de relief remarcate în apropierea ecuatorului acestui satelit.

Titan este cel mai mare satelit al planetei Saturn şi este singurul despre care se ştie că are o atmosferă densă.