Câteva mii de sindicaliști din cele patru mari confederații naționale au ieșit miercuri în stradă, în fața Guvernului României, pentru a cere oprirea măsurilor de austeritate și respectarea drepturilor salariale. Piața Victoriei s-a transformat într-o mare de pancarte, voci și frustrări acumulate, în timp ce manifestanții au scandat mesaje dure: „România, trezește-te!”, „Demisia!”, „Hoții!”

Protestatarii – veniți din toate colțurile țării – cer Guvernului creșterea salariului minim, majorarea pensiilor, taxarea echitabilă a marilor companii și protejarea locurilor de muncă, fără noi concedieri în sectorul public.

„Salariile stau, prețurile cresc! Poșta Română nu e test de austeritate!”, „Uniți negociem, separat implorăm!” sau „Program de lucru decent, fără epuizare!” sunt doar câteva dintre mesajele afișate de participanți.

„Principalele revendicări sunt salariul minim, negocierea contractelor colective sectoriale și o politică fiscală echilibrată între capital și salariați. Trebuie stopate măsurile de austeritate nejustificate, care nu au rezolvat nimic din deficitul bugetar sau criza energetică.”, a declarat pentru AGERPRES Bogdan Hossu, președintele Confederației Naționale Sindicale (CNS) Cartel ALFA.

Liderul sindical a avertizat Guvernul că, în lipsa unui răspuns concret, mișcările de protest se vor radicaliza:
„Dacă nu vom primi niciun răspuns, vom apela la mediere națională sub patronajul Președintelui României, iar apoi vom trece la alte forme de acțiune sindicală – inclusiv grevă generală. Procedura de strângere de semnături este deja începută.”

Hossu a acuzat Executivul că măsurile luate până acum „lovesc în populație și protejează companiile mari și managerii privilegiați”, subliniind că nivelul de trai scade constant.

La rândul său, Lucian Ciprian Puiu, președinte al Federației Columna-SCOR, a cerut oprirea concedierii celor aproximativ 13.000 de salariați din administrația publică, calificând această măsură drept „un atac direct la stabilitatea serviciilor publice”.

În timpul manifestației, reprezentanții confederațiilor au reiterat că revendicările nu sunt doar salariale, ci vizează și „demnitatea profesională a angajaților din sănătate, educație, poliție și administrație”.

Protestul din Piața Victoriei este cel mai amplu din ultimul an organizat de mișcarea sindicală din România și ar putea fi doar începutul unei serii de acțiuni care să pună presiune pe Guvern pentru o schimbare de direcție în politica economică.

Începând cu ora 10:00, de asemenea, a avut loc Consiliul Național Tripartit pentru Dialog Social unde se vor întâlni reprezentanții confederațiilor sindicale, ai confederațiilor patronale și ai guvernului pentru a discuta:

• Stabilirea valorii salariului minim pentru anul 2026.
• Determinarea contingentului de lucrători din state terțe nou-admiși pe piața forței de muncă anul viitor.
• Extinderea contractului colectiv de muncă „Activități Asigurare și Reasigurare” la nivelul întregului sector, în mod erga omnes.

Mai jos este o prezentare a subiectelor ce se vor discuta mâine:

Salariul minim

Premierul Ilie Bolojan a anunțat triumfător că în cadrul coaliției de guvernare s-a ajuns la un consens privind înghețarea salariului minim în anul 2026 la nivelul anului curent. Liderul Partidului Social Democrat nu a negat că susține plafonarea salariului minim, ci că se teme că poate duce România într-o procedură de infringement a directivei (transpusă de RO în legislație anul trecut). Ilie Bolojan a declarat că se gândește să modifice legislația pentru a face indexarea o dată la doi ani (condiția minimă din directivă) față de anul cum prevede legislația actuală:

Art. 164 (1) din Codul Muncii: Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește anual prin hotărâre a Guvernului și se aplică de la data de 1 ianuarie a anului următor, cu actualizarea periodică o dată pe an, după consultarea confederațiilor sindicale și patronale reprezentative la nivel național.

Florin Jianu, fost Senator PSD care a renunțat după un an la funcție pentru a se întoarce la patronatul IMM România, a cerut guvernului să nu crească salariul minim. Ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, a declarat, de asemenea, că nu ne permitem să creștem salariul minim în 2026. Dominic Fritz, Președintele USR România, a afirmat, în unison cu vocile din coaliție, că nu există spațiul necesar pentru a crește salariul minim pe economie.

În aceiași perioadă în care liderii politici ignoră angajamentul pe care și l-a asumat și în programul de guvernare (pagina 72 – „Salariu minim european – implementare Directiva UE 2022/2041; actualizare anuală din 2026).

În perioada în care la nivel declarativ încălcau angajamentele din programul de guvernare, ieșeaudatele privind coșul minim de consum pentru un trai decent. În septembrie 2025, o persoană singură avea nevoie de 4.322 lei pentru a-și asigura un trai minim decent, iar salariul minim în prezent acoperă undeva la 55 – 63% din această nevoie (Procentul diferă în funcție de deductibilitățile existente din Codul Fiscal).

Coșul minim de consum reprezintă, conform OUG 217/2000: „elementul principal de fundamentare a salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată și a politicii salariale”. Până în prezent, niciodată nu s-a ținut cont de valoarea acestuia când se discuta creșterea salariului minim.

Cum trebuie să crească salariul minim?

În fiecare an salariul minim se actualizează cu suma dintre rata medie anuală a inflației prognozate și rata de creștere reală anuală a productivității muncii prognozate. Ideea de bază este de-a acoperi cel puțin creșterea prețurilor pentru a nu eroda puterea de cumpărare (inflație), iar mai apoi de-a compensa și avansul productivității. Formula după care se calculează este cea de mai jos:

În urma determinării salariului minim, acesta se compară cu câștigul salarial mediu brut lunar prognozat pentru anul viitor. Există un nivel orientativ al acestui raport de 47 – 52%. Dacă salariul minim se situează sub 52% din câștigul salarial mediu brut lunar, atunci urmează să se negocieze valoarea în Consiliul Tripartit pentru Dialog Social. Mâine are loc această discuție.

Simularea creșterii salariului minim pe economie

În momentul de față salariul minim pe economie este de 4.050 lei brut, iar pentru anul următor creșterea ar urma să fie de 9,4% (inflație medie anuală de 7,1% și creștere reală a productivității de 2,3%).

Datele sunt de la Comisia Națională de Strategie și Prognoză, iar până la finalul anului viitor când urmează să se actualizeze din noul salariul minim, acestea se pot modifica. Cu datele din prognoza de vară 2025, situația creșterii salariului minim arată astfel:

Neindexarea salariului minim anul viitor duce atât la pierderea puterii de cumpărare, dar și la scădere semnificativă a valorii creșterilor viitoare. Cum adică? Un simplu calcul matematic, o creștere de 10% diferă dacă valoarea de bază este 25 sau 30. În cazul valorii ipotetice 25 de lei aduce o creștere de 2,5 lei, adică un total de 27,5 lei. Suma de 30 de lei ar crește cu 3 lei, ajungând la un total de 33 de lei. Dacă se pierde indexarea din 2026 se va ajunge la o astfel de situație.

Dacă salariul ar crește exclusiv conform formei fără a se ține cont de pragurile de 47 – 52%, în 2026 salariul minim ar trebui să ajungă la valoarea de 4.431 lei. Dacă creșterile se acordă în fiecare an în 2029, salariul minim ar ajunge la valoarea de 5.217 lei.

Dacă amenințările politicienilor de plafonare a salariului minim se adeveresc, atunci prima creștere va fi cea din 2027 când salariul minim ar ajunge la 4.321 lei. Creșterea din 2026 ar fi inferioară celei din 2025 (-110 lei). Problema și mai mare este că în 2029, moment în care salariul minim brut ar trece de pragul de 5.000 lei, neindexarea în 2026 ar duce la o creștere modică, ajungând doar la 4.769 lei.

Neacordarea creșterii salariale în 2026 ar avea un efect similar neindexării valorii punctului de referință (VPR) la începutul anului 2025. Anul trecut, Simona Bucura-Oprescu (Ministrul Muncii în guvernul Ciolacu), anunța că VPR-ul se va majora cu 12,1%, ducând în mod direct la o creștere semnificativă a pensiilor publice. La scurt timp după, prin OUG „trenuleț” 156/2024, s-a decis neacordarea acestei creșteri din cauza deficitului crescut.

Din cauza neacordării acelei creșteri majore, orice altă indexare din următorii ani nu va conduce la o majorare atât de semnificativă. Graficul de mai jos care calculează indicele salariului minim real arată efectele amânării unor indexări. Dacă indexarea începe, așa cum ar trebui, din 2026, atunci până în 2029, un lucrător pe salariul minim va depăși inflația cu 7%. Altfel spus, puterea acestuia de cumpărare s-ar majora cu 7%.

Problemele intervin atunci când nu se indexează în 2026, ceea ce duce la o scădere a puterii de cumpărare. Chiar Dacă indexarea începe să-și producă efectele din 2027, fără a se acorda creșterea anticipată pentru anul 2026, lucrătorul ar fi pierdut din puterea de cumpărare. Până în anul 2029, acesta nu și-ar fi recuperat puterea de cumpărare, deoarece creșterile salariale nu au ținut pasul cu inflația care i-a eliminat aproape 7% din valoarea banilor în 2026.

De ce ar trebui să crească salariul minim?

• Protejarea lucrătorilor cu venituri scăzute care sunt cei mai vulnerabili în perioade cu inflație agresivă.
• Protejarea unuia dintre puținele mecanisme pe care România le are la îndemână pentru a-și asigura creșterea economică – consumul populației.
• Respectarea prevederilor directivei europene pe care am transpus-o în legislație anul trecut.

Extinderea contractelor colective de muncă sectoriale

Negocierea colectivă are loc la nivel de unitate, grup de unități, sector sau la nivel național. Este obligatorie inițierea negocierii la nivel sectorial, însă legea nu impune și concluzionarea negocierilor într-un contract colectiv de muncă (CCM).

De asemenea, CCM-ul sectorial nu este obligatoriu să se aplice tuturor angajatorilor din acel sector. Pentru a se aplica întregului sector, ori vin toți angajatori reprezentanți prin organizațiilor lor patronale la negociere, ori aderă ulterior, ori prin hotărâre de guvern se extinde erga omnes.

În prezent există 7 contracte colectivă de muncă sectoriale active dintr-un total de 58 de sectoare existente (12%). Procentul este mult superior perioadei 2011 – 2022 (perioada Legii 62/2011) când era aproape imposibil de negociat și semnat un contract colectiv de muncă la nivel sectorial.

Dintre aceste 7 contracte colectivă de muncă doar unul se aplică erga omnes, cel din Activități Bancare. Contractul colectiv de muncă a fost semnat în mai 2024, iar ulterior aplicarea i-a fost extinsă în noiembrie 2024 (6 luni mai târziu).

În cadrul CNTDS urmează să se discute și extinderea CCM-ului semnat la nivelul sectorului „Activități Asigurare și reasigurare” (iunie 2025). Extinderea reprezintă un succes pentru toți angajații din sector care vor beneficia, printre altele, și de un nivel al salariului minim brut lunar peste cel național (în prezent 4.200 lei vs 4.050 le brut). De asemenea, reprezintă un succes și pentru negocierea colectivă în economia privată care a fost puternic afectată de Legea 62/2011.

În perioada 2011 – 2022, singurele CCM-uri sectoriale semnate au fost în domeniul Sănătății și Învățământului. De exemplu, anterior Legii 62/2011, în 2010 s-au semnat CCM-uri sectoriale în: 1) Electronică și electrotehnică; 2) Chimie-Petrochimie; 3) Ramura Metalurgie Feroasa, Neferoasa; 3) Materiale de Construcții; 4) Comerț, etc. Ulterior momentului schimbării legislative din 2011, niciunul dintre aceste contracte nu a mai fost semnat.

Efectele Legii 62/2011 încă își produc efectele în mod indirect, iar puterea de acțiune a unor sindicate a rămas slăbită. Pe de-altă parte există sectoare unde fie partea patronală nu este prezentă sau nu are deschidere la dialog, lucru care complică încheiarea unui CCM.

Contingentul de lucrători străini nou-admiși pe piața forței de muncă în 2026

În fiecare an Ministerul Muncii propunere un nou contingent de lucrători străini din țări terțe care ar putea să fie aduși în România pentru a munci. Ulterior, Guvernul printr-o hotărâre stabilește valoarea finală a contingentului.

Din 2022, contingentul maxim este de 100.000 de lucrători care ar putea, în teorie, să ajungă să lucreze în România. Acest număr nu a fost niciodată atins din cauza:

– Duratei foarte lungi de procesare a documentelor de către Inspectoratul General pentru Imigrări (IGI).

– Durata lungă a procesului de recrutare din țara de origine.

– Greșeli privind avizul de recrutare.

– Respingerea aplicației pentru viză.

Procesul de-a ajunge în România al unui lucrător străin este alcătuit într-o serie elaborată de pași. Totul începe cu identificarea unui loc de muncă vacant pe care angajatorul a încercat în repetate rânduri să-l ocupe cu un lucrător român sau din cadrul spațiului european. Pași sunt următorii:

1. Obținerea adeverinței privind forță de muncă disponibilă. Se depune la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă o cerere prin care se descrie locul de muncă care nu a putut să fie ocupat. Se publică anunțuri în presă în scopul

2. Aplicația documentației și obținerea avizului de muncă. Se depune la Inspectoratul General pentru Imigrări. Avizul de muncă deschide dreptul lucrătorului de-a primi viză. Obținerea avizului nu garantează că lucrătorul va și ajunge în România

3. Aplicația documentației și obținerea vizelor de muncă – Ministerul de Externe. Există posibilitatea respingerii vizei chiar dacă permisul a fost acordat.

4. Întocmirea contractului individual de muncă și obținerea permisului de ședere temporară – IGI. Pentru a sta în legalitate, lucrătorul trebuie să se asigure că are permisul de ședere valabil.

La finalul anului 2024 numărul de avize eliberate ajunsese la 105.225, conform datelor furnizate de Ministerul Muncii. Totuși, doar 76.850 de cereri pentru eliberarea vizelor au fost emise, iar doar 55.087 dintre acestea au fost și aprobate. Altfel spus, doar 1 din 2 potențiali lucrători străini ajung să vină să lucreze în România.

Ulterior câți dintre aceștia rămân este o întrebare la care autoritățile nu au un răspuns clar. Ultimele date din data de 12 decembrie 2024 arată că existau 146.837 de CIM-uri active încheiate cu lucrători străini. În ultimii ani, media de contracte de muncă noi era de aproximativ 90.000. Nu toate erau noi, unii lucrători străini își dădeau demisia, iar ulterior ajungeau să înceapă un job nou. O parte dintre aceștia, totuși, ajungeau în ilegalitate, fiind ulterior exploatați de către angajatori care-i plăteau la negru, care nu le achitau contribuțiile.

Fenomenul nu poate fi înțeles complet din datele oficiale, deoarece o parte considerabilă din lucrătorii migranți ajunși în România au intrat în ilegalitate. Unii, necunoscând procedura și neavând îndrumare de la angajator, nu au obținut nici măcar permisul de ședere temporară. Altora nu li s-a reînnoit. Unii, care au dorit să-și schimbe locul de muncă în primul an, nu au primit acordul angajatorului. Alții, care au încercat să-și schimbe locul de muncă, nu au știut de un aviz de muncă nou și au intrat în ilegalitate. Unora li s-au cerut foarte mulți bani sub forma unor „cheltuieli de consultanță” și în lipsa acestora, nu și-au putut permite serviciile pentru a naviga sistemul, așa că au intrat în ilegalitate.

Problemele lucrătorilor migranți rămân adesea semnalate doar de către jurnaliști, deoarece abordarea generală a organismelor publice rămâne de-a sancționa șederea în ilegalitate. În locul unor anchete pentru a înțelege factorii structurali care au contribuit la intrarea în ilegalitate a unui migrant, abordarea defaultrămâne de-a-l deporta. Există și excepții, există și cazuri de contestare a unor decizii în instanță, însă acestea nu reprezintă regula generală.

Soluția nu poate veni doar din partea jurnaliștilor sau a cercetătorilor care se preocupă de fenomenul migrației. De asemenea, soluția nu poate fi doar de informare și consultare, deoarece în absența unor instituții ale statului puternice, cu personal dedicat și cu fonduri suficiente, cunoașterea legii sau a procedurilor formale nu duce și la rezultate mai bune în cazul migranților. În plus, este îngrijorător faptul că numărul inspectorilor de muncă a scăzut substanțial în ultimii ani. În București, în perioada 2008 – 2023, numărul total al inspectorilor de muncă a scăzut de la 164 la 83 (-49,4%). În același timp, numărul salariaților a crescut cu 11.000 în această zonă (+12%).