EDITORIAL: Boc nu iubeşte copiii, le ia banii
Ordonanţa care ia banii mămicilor pare a fi singura soluţie a unui guvern incapabil, care stimulează scăderea natalităţii.
Toate mămicuţele făceau copii fără nicio grija şi stăteau acasă 2 ani pe banii statului. Acum distracţia s-a terminat. Ai chef să ai copii, creşteţi-i cum poţi, pentru că statul doar un an îţi dă indemnizaţie pentru creşterea copilului. Pe vremea lui Ceauşescu, se aplica taxa de celibat, iar salariaţii peste 25 de ani, necăsatoriţi sau cuplurile căsatorite dar fără copii, plăteau lunar din salariu o sumă de bani. Acum mămicile fac zarvă că nu mai primesc bani. Copii încep să nu mai aibă niciun drept material din partea statului.
Guvernul Boc, aflat la al cincilea mandat, distruge şi ce a mai rămas din România. Salarii tăiate, pensii tăiate, indemnizaţii tăiate şi mai nou, angajaţii nu mai au voie să facă grevă, deşi greva este un drept constituţional. Guvernul „Taie-tot” a uitat să taie şi din salariile lor, din genţile de firmă şi maşinile luxuase. Care este drumul acestei ţări? Unde va ajunge România aşa? Întrebări fără răspuns.
Acum mamele se chinuie să aducă copii pe lume până la 31 decembrie, pentru a putea beneficia de indemnizaţie pe parcursul a doi ani. O mamă spunea cândva: „Nu am cu ce să trăiesc. Copilul pe care l-am adus pe lume m-a ajutat să trăiesc 2 ani„. Să faci un copil doar pentru că vei primi nişte bani timp de doi ani? Asta nu e bine. Sunt cupluri care aşa au făcut, dar un copil nu îl faci pentru doi ani şi apoi să îl duci într-un centru de plasament pentru că nu ai bani să il creşti.
La asta s-a ajuns în ţara unde Preşedinetele nu a vrut să fie în ţară de Ziua Naţională, unde o blondă se visează primăreasă peste „capitala cenuşie”, unde un mic om a făcut cele mai mari păcate. S-a împrumutat pe seama fraierilor de cetăţeni care se întreabă ce-şi mai pun pe masă în seara sfăntă de Crăciun sau Anul Nou. Acum 21 de ani, tot poporul nu-ş mai vroia conducătorul pentru lipsurile pe care le aveau, acum viaţa este de trei ori mai grea decât atunci, poporul stă liniştit şi decât pe la colţuri îşi vorbeşte de rău conducătorii.
Merg pe stradă şi nu le mai văd chipul oamenilor, pentru că merg cu privirea în pământ, pentru că nu mai „trăiesc bine”, cum spunea omul care avea nevoie de voturile prostimii. Aşteptăm alegerile, că poate va veni cineva care va aduce un suflu nou în ţara asta şi va încerca să facă ceva pentru ea. Veţi fi dezamagiţi: vin ai noştri, pleacă ai nostri şi noi rămânem tot ca proştii. De ce? Pentru că suntem masochişti şi ne place să acceptăm viaţa asta. Să trăim bine! .. cu gândul la o schimbare…