De ce nu prea funcționează sfaturile de avansare în carieră
La o simplă căutare pe Google putem găsi o mulțime de articole pline de sfaturi privind avansarea în carieră. Din păcate, acestea sunt îndemnuri valabile pentru o minoritate care a mai avut și noroc. Toți ceilalți, adică majoritatea, rămân cu speranța, cu așteptarea și cu frustrarea că sfaturile aplicate nu aduc nicio schimbare în bine.
De unde le scot cei ce scriu asta?
Majoritatea sfaturilor de avansare în carieră prezentate pe internet merg pe ideea greșită că toate joburile ar fi la birou sau s-ar face de pe laptop, cu o ceașcă de cafea lângă și cu mâncare vegană comandată la prânz. De asemenea, ele merg pe presupunerea că meritocrația ar fi regula principală la locul de muncă și că echipa este o familie sau alte declarații sforăitoare.
Autorii acestor așa-zise sfaturi se mai bazează pe faptul că angajatul poate renunța oricând la liniștea unui loc de muncă modest, dar sigur și atât de potrivit pentru o viață de familie reușită sau pentru a avea un stil de viață echilibrat. Totul pentru a risca o evoluție în carieră ce poate implica ore suplimentare, stres și chiar îndepărtarea față de activitățile de lucru preferate (ca spre exemplu șoferii de tir și șoferul ajuns dispecer, care îi conduce pe șoferi dar nu mai conduce el însuși).
Să avem patalamaua la mână…
Ni se vorbește despre faptul că trebuie să fim proactivi, să ne arătăm clar interesați de urcarea treptelor ierarhice, să solicităm preluarea de atribuții suplimentare și așa mai departe, chiar dacă situația este de multe ori mult mai simplă de atât și se rezumă la lucruri precum: trebuie să aduci o diplomă, indiferent cum o obții; ni se cere de la HR. Ai hârtia, obții postul/ avansarea. Nu o ai, mai așteaptă. Și asta dincolo de lingușirea șefilor, lucru pe care, să fim sinceri, îl fac chiar și cei ce declară că nu este nevoie de așa ceva.
Sigur că toate acele lucruri privind punctualitatea, vestimentația, tendințele workaholice și altele au importanța lor și participă la a avea șanse în plus de avansare, dar de multe ori se întâmplă fix pe dos. De ce se îmbracă așa, pe cine crede că impresionează? Muncește mult prea lent de pleacă mereu ultimul de la birou? Nu îmi place că deja știe mai multe decât mine, dacă o să vrea să mă înlocuiască? Iată câteva întrebări pe care colegii și șefii și le pun deseori, întrebări ce nu sunt menționate când se dau sfaturi de avansare în plan profesional.
Chiar nu are rost să ne chinuim!
A ne da peste cap să participăm la fiecare ședință a cursurilor de calificare sau de aprofundare s-a dovedit a fi un efort fără sens. De asemenea, la examenele de la finalul acestora nu se pune accent pe corectitudine, știindu-se că este mai mult o formalitate. Unii dintre cei cu interes să obțină notă mare sau care nu au avut deloc timp să se pregătească împrumută o tehnică folosită de elevi și studenți și apelează la casca japoneză. Iată unde poate duce nevoia de a avea patalamaua la mână, după cum spune expresia românească.
Așa stau lucrurile în realitatea dură, de care se lovește majoritatea, dar pe care autorii sfaturilor de avansare în carieră cel mai probabil nu o cunosc.