CNN a demarat un amplu proiect împotriva violenţei verbale şi fizice dintre adolescenţi

CNN şi Anderson Cooper au demarat un amplu proiect împotriva violenţei verbale şi fizice dintre adolescenţi. Campania se numeşte “Bullying: It Stops Here” – “Hărţuirea se opreşte aici”. Iniţiatorii proiectului aduc în dezbatere actele de hărţuire petrecute între adolescenţi, încearcă să identifice cauzele şi să găsească soluţiile prin care poate fi combătut acest fenomen.

Valul sinuciderilor şi actele de hărţuire dintre adolescenţi

În toamna anului 2010, în Statele Unite s-a declanşat un val de sinucideri în rândul adolescenţilor gay sau percepuţi ca fiind gay, din cauza actelor repetate de hărţuire la care aceştia fuseseră supuşi de unii colegi de şcoală.

Presa a relatat pe larg zeci de cazuri ale unor copii cu vârste cuprinse între 13 şi 18 ani. Părinţii acestora vorbeau cu lacrimi în ochi despre teroarea pe care adolescenţii o înduraseră, teroare despre care familiile au aflat, în cele mai multe dintre cazuri, abia după sfârşitul tragic al tinerilor.

Fie că este vorba despre elevi de gimnaziu sau de liceu, aceştia sunt stigmatizaţi pentru orientarea homo-afectivă, pe care şi-o declară, ori pentru că sunt percepuţi ca fiind gay. Agresiunea verbală face trimiteri la sexualitate, în pofida faptului că majoritatea nu şi-au început viaţa sexuală.

Kyle: “Mă rugam în fiecare zi la Dumnezeu să nu mă întorc la şcoală. În autobuz, mă ascundeam sub scaune.”

Campania CNN vizează toate tipurile de discriminare care duc la violenţă verbală sau fizică, însă se focalizează pe stigmatizarea tinerilor gay sau percepuţi gay. Acesta este principalul segment care are de suferit din cauza politicilor controversate din unele instituţii de învăţământ.

Dacă în cazul rasismului cadrele didactice iau atitudine imediat şi aplică sancţiuni severe, când vine vorba despre agresiuni privind orientarea afectivă sau sexuală, profesorii nu intervin. Aceştia fie nu vor să se implice, fie nu ştiu cum să medieze conflictul, fie nu au voie să facă asta.

Unele şcoli americane utilizează aşa-numita “politică a neutralităţii”, care interzice profesorilor să adopte orice fel de poziţie faţă de tema orientării afective sau sexuale. Astfel, hărţuirea tinerilor gay şi a celor percepuţi gay nu poate fi nici abordată, nici combătută.

“Dacă ar afla prin ce trecem, poate ne-ar înţelege. Dacă ne-ar da voie să vorbim, poate nu ar mai sări atât de repede la concluzii. Mă rugam în fiecare zi la Dumnezeu să nu fiu nevoit să mă întorc la şcoală. În autobuz, mă ascundeam sub scaune”, spune Kyle, care urmează cursurile gimnaziale. “Într-o zi trebuia să folosesc toaleta. Când am intrat, erau tot felul de elevi care se uitau la mine. Mă priveau insistent. M-am îndreptat spre cabină şi am auzit râsete. Am simţit că îmi picură ceva pe cap. Am privit în sus şi cineva urina deasupra capului meu.”

Kyle este unul dintre elevii care au povestit pentru CNN prin ce a trecut la fosta lui şcoală, unde se aplica “politica neutralităţii”. Kyle, alături de alţi adolescenţi, s-a transferat şi a dat în judecată instituţia, cu ajutorul unei organizaţii de apărare a drepturilor omului. Şcoala la care învaţă acum are un colectiv de elevi şi profesori care s-a dovedit a fi mult mai paşnic.

În urma valului de sinucideri, mai multe instituţii de învăţământ din Statele Unite au introdus în programa de educaţie civică teme de dezbatere privind orientarea afectivă şi orientarea sexuală. Totodată, au fost introduse ore de consiliere la clasă, împotriva actelor de hărţuire între elevi, şi au fost prevăzute măsuri de sancţionare fermă a violenţei verbale sau fizice făptuite de elevii cu tendinţe anti-sociale.

Cauzele şi mecanismul actelor de hărţuire dintre adolescenţi

Un studiu comandat de echipa emisiunii “Anderson Cooper 360” arată de ce recurg copiii la agresiunea verbală sau fizică. Sociologul Robert Faris face referire la fenomen, denumindu-l “combat social”: hărţuirea celorlalţi ca modalitate de a avansa în cadrul ierarhiei sociale.

“Este o cursă pentru a ajunge la vârf”, spune un elev de liceu. “Ajungând la vârf devii unul dintre oamenii importanţi din şcoală. Din cauza asta apar actele de hărţuire.”

Fenomenul nu se petrece doar în timpul orelor de curs, ci şi online sau prin intermediul celorlalte mijloace de comunicare la distanţă. În ceea ce priveşte efectul agresiunilor, Dr. Phil McGraw explică: “Victima preia mesajul de ură al hărţuitorului. Agresorul pleacă, însă victima repetă mental, la nesfârşit, agresiunea la care a fost supusă. În cadrul dialogului intern, aceasta lasă garda jos şi ajunge chiar să potenţeze mesajul agresiv, transmis iniţial de hărţuitor. Victima ajunge propriul său agresor.”

Politica şcolii şi rolul profesorilor

Studiul prezentat de CNN scoate la iveală faptul că în cele mai multe dintre situaţii, trecătorii sau cei care asistă la acte de hărţuire nu intervin pentru a opri agresiunea sau pentru a o condamna. Majoritatea elevilor de pe margine ar putea sancţiona asemenea derapaje, dacă ar fi educaţi să le dezaprobe şi dacă ar conştientiza că reprezintă un comportament social deviant şi intolerabil, arată sociologii.

Politica şcolii şi încrederea în profesori sunt principalii factori care pot descuraja agresiunile. Astfel încât un elev să intervină pentru a opri sau a condamna o agresiune la care este martor, trebuie să aibă încredere în profesorii din şcoală. Trebuie să aibă sentimentul de siguranţă că – în cazul escaladării conflictului – profesorii ar sancţiona agresorul şi nu ar permite ca actele de hărţuire să se repete la nesfârşit, subliniază autorii cercetării.

“Îmi adresau tot felul de cuvinte pe care îmi este ruşine să le rostesc acum”, povesteşte o elevă de liceu pentru CNN. “Când la spuneam profesorilor despre asta, profesorii îmi cereau să nu folosesc acest limbaj în faţa lor. Încercam să le explic că nu sunt cuvintele mele, încercam să le spun ce se strigă după mine la şcoală, însă mi se cerea să nu vorbesc despre aşa ceva. Sau îmi cereau să uit, să ignor, să merg mai departe şi să mă prefac că nu mă deranjează. Mi-au spus că dacă mă prefac, se vor opri, dar nu s-au oprit.”

Şcoala în cauză a fost dată în judecată de mai mulţi adolescenţi, în vederea renunţării la “politica neutralităţii”.

Atât victimele, cât şi hărţuitorii au nevoie de sprijinul şcolii

Sociologul Robert Faris, co-autor al studiului comandat de CNN, afirmă că majoritatea adolescenţilor s-au aflat de-a lungul timpului atât în rol de victimă, cât şi în rol de hărţuitor. În unele situaţii, aceste ipostaze capătă caracter de permanenţă, copiii respectivi fiind preponderent victime sau agresori.

Intervievat de Anderson Cooper, Dr. Phil McGraw afirmă că şcoala trebuie să sprijine integrarea socială a tuturor elevilor: “Avem o viziune greşită asupra acestui subiect. Privim separat hărţuitorii şi victimele. Fenomenul nu trebuie abordat astfel. Trebuie să intervenim atât în cazul unora, cât şi în cazul altora. Şi hărţuitorul şi victima au nevoie de ajutor, au nevoie să deprindă un comportament social. Astfel de lucruri pot fi deprinse numai dacă le introducem în programa educaţională şi dacă îi vom învăţa pe elevi să interacţioneze în mod adecvat.”

“Copiii trebuie să înveţe să utilizeze empatia aşa cum învaţa să utilizeze şi mingea de fotbal. Nu mai este acceptabil în secolul 21 să punem mai mare preţ pe fotbal sau pe misticism, decât pe calităţile umane ale unui copil”, spune Dr. Phil McGraw.

Detalii despre campania “Bullying: It Stops Here” se află pe site-ul CNN şi pe blogul emisiunii “Anderson Cooper 360”.

Valentin Spînu