Breaking news

Ce faceţi în caz de accident nuclear?

Medicul Tudor Ciuhodaru, de la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţe “Sf. Spiridon” din Iaşi şi deputat USL, a publicat pe blogul său un material informativ despre acţiunile care trebuie întreprinse de populaţie în cazul unui accident nuclear.

4Puteţi citi mai jos câteva sfaturi deosebit de importante pentru astfel de situaţii.

1. Alarmarea – “alarma la dezastre”, care constă în 5 sunete sau impulsuri, emise cu pauze de 10 secunde între ele. Sunetele sunt produse cu ajutorul sirenelor, a clopotelor bisericilor şi la televiziune sau la radio. Alarma de dezastru prin mijloace mass-media trebuie să fie urmată de informaţii suplimentare privind regulile de comportare, modul de realizare a măsurilor de protecţie, durata de acţiune a norului toxic şi alte măsuri ce trebuie aplicate după trecerea pericolului. Esential este comportamentul calm şi respectarea strictă a regulilor şi măsurilor indicate. Lăsaţi libere liniile telefonice de urgenţă.

2. Adăpostirea. De reţinut este că adapostul, de orice tip ar fi – locuinţă, subsol – permite reducerea expunerii la radiaţii de cinci ori în raport cu norul. Adăpostirea constă în:

  • Deplasarea rapidă spre locuinţă şi poziţionarea în încăperea cea mai izolată faţă de exterior, în care se poate asigura izolarea cea mai bună, prin acoperire şi etanşeizare, utilizând suplimentar bandă adezivă, bandă izolare, cârpe. Închideţi gurile de aerisire, instalaţiile de ventilaţie sau de climatizare;
  • Nu intraţi în locuinţe cu îmbrăcămintea contaminată;
  • Executaţi decontaminarea personală a îmbrăcămintei şi încălţămintei, folosind apă curentă şi depozitarea în saci de plastic;
  • Utilizaţi mijloace improvizate de protecţie pentru aparatul respirator şi pentru întreg corpul; folosiţi măştile contra gazelor şi costumele de protecţie speciale sau, în lipsa acestora, un echipament de protecţie de tipul: salopetă, căciulă, mănuşi şi bocanci sau cizme. Atenţie! Mijloacele improvizate nu oferă protecţie în atmosfera contaminată mai mult de 3 – 7 minute, aşadar limitaţi la maximum deplasările în afara locurilor de adăpostire, iar dacă o faceţi, îmbrăcaţi mijloacele de protecţie;
  • Închideţi apa, gazul, aparatele electrice şi sursele de foc;
  • Consumaţi alimentele şi apa doar din surse protejate şi avizate;
  • În vederea unei eventuale evacuări în afara zonei contaminate puteţi pregăti cele necesare;

3. Supravegherea radioactivităţii mediului înconjurător (dozimetrie) şi evacuarea (sau autoevacuarea), ce asigură protecţia efectivă doar înainte de staţionarea în zone contaminate.

4. Asigurarea asistenţei medicale de urgenţă, care se realizează în unităţile sanitare şi spitaliceşti din zona în care se amenajează spaţii protejate şi un circuit adecvat. Se tratează cazurile de iradiere şi contaminare pentru primă urgenţă. Administrarea de iodură de potasiu asigură autoprotecţia împotriva iodului radioactiv, de aceea trebuie administrata cât mai rapid, dar numai la indicaţia autorităţilor sau a medicilor şi a specialiştilor. Iodură de potasiu, luată inaintea expunerii, asigură o reducere a dozei încasate de pana la 98%; luată la 4 ore după expunere, asigură o reducere a dozei încasate de doar 50 %. Radiosensibilitatea diferă în funcţie de organ, dar cele mai afectate sunt creierul, intestinul şi sistemul hematopoietic, generând 3 sindroame:

  1. Sindromul cerebral apare rapid, la câteva minute sau ore după expunerea în doze mari – 5000r. Sindromul cerebral este caracterizat prin reacţii inflamatorii (edem cerebral, meningita şi vasculită), având ca simptome cefalee, letargie, somnolenţă urmata de sindrom convulsivant aseamanator cu forma grand mal, a epilepsiei cu evoluţie fatală.
  2. Sindromul gastrointestinal apare după câteva ore sau zile, dupa doze de 500r – 1000r. Acesta este caracterizat prin febra, diaree, anorexie, greata, vomă, stări care dispar după 2 – 3 zile şi reapar în a 5-a zi. Dezechilibrele pot evolua în decurs de 1 – 2 săptămâni, agravate sub forma aplaziei maduvei osoase şi a pancitopeniei.
  3. Sindromul hematopoietic apare dupa 2 – 3 sâptămânin, la doze sub 200r. Manifestările sunt leucopenie, trombocitopenie şi anomalii hemostatice. Stările asociate sunt febra, cefaleea, oboseala, anorexia, dispneea, caderea parului, faringo-amigdalita, echimoze, tumefiere, ulceraţii a gingiilor şi amigdalelor, manifestate prin sângerări. Evoluţia este gravă din cauza anemiei şi agranulocitozei, limfopeniei, apărând astfel infecţii. Moartea poate apărea, din cauza acestui sindrom, la 12 – 14 zile.

Prognosticul este nefast când este prezent sindromul cerebral.

Simptomatologie este variată, iar formele clinice diferă, în funcţie de doza de radiaţii, suprafaţa şi volumul iradiat, modul de iradiere şi sensibiliate individuală.

Forme clinice:

În funcţie de evoluţie:

A. Acută:

a) iradierile parţiale determină efecte prepdominant locale: dermite, vezicule, ulceraţii, necroză.
b) iradierile generale sunt mai grave (mai ales în iradiere unică de mare doză) şi pot fi:
– uşoare (la 200 – 300 r): vărsături, cefalee, diaree, inapetenţă, leucopenie, caderea părului;
– forma de gravitate medie (la 400 r): agitaţie, cefalee, vărsături, diaree, inapetenţă, cadere a părului, leucopenie; este mortală în 50% dintre cazuri;
– forma gravă (la 600 r) şi fulminantă (la 1.000 r) este mortală prin exacerbarea sindromului cerebral.

B. Cronică, care apare după iradieri generale, mici, repetate:

În funcţie de gravitate, există trei grade, care în unele cazuri se pot succeda, constituind faze evolutive.
Gradul I: tulburări generale, reversibile – astenie, cefalee, tulburari vasomotorii, insomnie, modificări sanguine (eozinofilie, leucopenie).
Gradul II: asociază şi diaree, inapetenţă, prurit.
Gradul III: accentuarea leziunilor de grad I şi II, asocierea de puseuri acute; se adaugă şi leziuni locale.

Prognosticul depinde de intensitatea tulburărilor şi de complicaţiile care pot surveni.