Bucureștenii au prins gustul restaurantelor asiatice și mexicane

Bucureştiul este, fără îndoială, unul dintre oraşele în care arta culinară a început să-şi facă simţită prezenţa, din ce în ce mai rafinat, în ultimii ani. 

Consultând ghidurile bucurestene, observăm că se deschid și se închid restaurante cu o frecvență uimitoare, foarte puține locuri reușind să demonstreze o constanță în calitatea serviciilor, implicit o viață lungă pe piață. Sunt încă foarte puțini specialiști pentru domeniul horeca, în România, iar serviciile profesioniste de consultanță, pentru acest model de afacere, sunt aproape inexistente. Ca atare, majoritatea entuziaștilor care deschid un restaurant “de suflet”, sfârșesc îngenuncheați de lipsa unui management performant.

Printre preferatele bucureştenilor se numără şi restaurantele cu specific asiatic, în special cele chinezeşti, unde se poate spune că există o tradiţie, dar un succes moderat îl au şi cele indiene, thai şi coreene. Totuşi, numărul celor cu specific chinezesc devansează clar tot ceea ce înseamnă bucătărie asiatică, restaurante indiene fiind patru la număr, iar coreene şi thai câte unul per specific, ceea ce ne prezintă o radiografie destul de clară a gusturilor culinare ale romanului.

Un succes demn de invidie îl au avut restaurantele cu specific mexican, de fapt mâncarea servită în aceste localuri este aşa numită tex-mex, o adaptare a bucătăriei mexicane la gusturile vecinilor texani, care au popularizat-o cu mare succes) Totuşi, succesul lor este ceva relativ în Bucureşti, restaurante mexicane fiind doar două-trei (şi-n acestea fiind prezente mâncăruri “internaţionale”), pentru satisfacerea clientelei mai “clasice” în opţiuni gastronomice.

Restaurantele italiene sunt un real succes, în special cele de tip “trattoria”, în care preţurile sunt prietenoase, în timp ce pentru o porţie de paste sau pizza nu poate avea nimeni pretenţii de rafinament culinar (nici consumatorul, nici producătorul).

Un alt segment care se mişcă foarte bine în piaţă este cel al bucătăriei româneşti (în fapt meniul afişat în 99% dintre aceste restaurante este unul internaţional, cel mult putem să-l denumim balcanic). Aici sunt câteva branduri care au făcut şi fac legea de peste zece ani, şi care dictează cumva spre ce se orientează bucureşteanul când vrea să ia masa în oraş.

Pe ultimul loc se află restaurantele “fancy”, care se vor racordate la trendurile occidentale (un exemplu trist fiind bucătăria “moleculară”), care au apariţii meteorice, susţinute prin campanii de marketing agresive. Evident, n-au o viaţă lungă, bucureşteanul fiind obişnuit să zărească impostura, poate şi fiindcă nu e cel mai bogat locuitor al planetei.

Una peste alta, opţiuni există, unele fiind chiar cu note spre “foarte bine”. Bucureştiul este un oraş rezonabil (şi) din punct de vedere culinar.