Așa mulțumește Volodimir Zelenski, României pentru ajutorul dat Ucrainei: închide 16 licee cu predare în limba română
În timp ce la București președintele Nicușor Dan ține discursuri despre „solidaritate” și „valori europene”, la câțiva kilometri peste hotar, comunitatea românească din Cernăuți trăiește un coșmar.
Autoritățile ucrainene au aprobat oficial închiderea a 16 din cele 20 de licee cu predare în limba română din regiunea cu cea mai mare concentrație de români din Ucraina. Din 2027, doar patru unități vor mai rămâne – toate în orașul Cernăuți și în trei comune: Hliboca, Ostrița și Herța. Restul copiilor români vor fi nevoiți să aleagă între asimilare sau exil educațional.
Este un atac sistematic asupra identității naționale, camuflat sub haina unei „reforme educaționale” – „Noua Școală Ucraineană” – care, în realitate, aplică o politică de ucrainizare forțată, moștenită din vremurile sovietice. Legea ucraineană impune ca, începând cu clasa a V-a, toate materiile esențiale – istoria, geografia, apărarea Ucrainei – să fie predate exclusiv în limba de stat. Limba română devine o simplă „disciplină opțională”, iar liceele etnice sunt reduse la ruine administrative.
„Dacă pierdem liceele, școala va fi ucrainizată, satul, comuna vor fi ucrainizate și ne vom pierde identitatea. Deci situația este catastrofală pentru noi”, avertizează comunitatea românească din Transcarpatia, într-o plângere trimisă disperat la București.
În ciuda semnalelor de alarmă, răspunsul României este unul de ipocrizie diplomatică și inacțiune. Ministrul Educației, Daniel David, a trimis o scrisoare „fermă” omologului ucrainean. MAE vorbește de „dialog continuu” și „soluții echilibrate”. Iar Nicușor Dan, într-un gest de teatru politic, promite că „până în septembrie 2027 această prevedere nu li se va aplica” – ca și cum ar conta data exactă a pieirii unei comunități.
Dar realitatea e crudă: 32 de licee românești existau până acum. După 2027, doar patru vor rămâne. Restul copiilor nu vor avea unde învăța în limba lor maternă. „Copiii nu prea au de ales. Sau te duci în altă parte, sau nu mai înveți”, spune Aurica Bojescu, secretar al Uniunii Inter-regionale „Comunitatea Românească din Ucraina”.
România, care se laudă cu „protecția diasporei” și cu „promovarea limbii române în străinătate”, se dovedește total ineficientă în fața unei politici de asimilare care amenință supraviețuirea unei minorități istorice. În timp ce Ucraina primește sprijin masiv pentru aderarea la UE, Bucureștiul acceptă pasiv încălcarea flagrantă a angajamentelor internaționale privind drepturile minorităților – inclusiv ale celor asumate prin Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale.
Caragiale scria acum un secol: „Săraca limbă românească! Nu mai este ceea ce trebuia să fie – o plantă cultivată! A devenit o buruiană sălbatică!” Astăzi, cuvintele lui capătă o amărăciune tragică. România are resurse, influență și obligații morale să oprească acest proces. Dar alege tăcerea. Alege compromisul. Alege să lase copiii români din Cernăuți să-și piardă viitorul – și identitatea.
Solidaritatea nu se predă în discursuri. Se apără cu fapte. Iar România, din nou, dă dovadă că nu știe să-și apere propriul sânge.