22 de miliarde de euro au pierdut pentru transportatorii români, în 13 ani, așteptând aderarea României la Schengen

Transportatorii români au plătit cel mai mare preț al așteptării aderării României la spațiul Schengen. De mai bine de 13 ani, țara noastră trebuai să fie în spațiul de liberă circulație. Din 2011 și până în prezent, transportatorii români au pierdut peste 22 miliarde de euro.

Uniunea Naționalã a Transportatorilor Rutieri din România (UNTRR) salutã aceastã decizie istoricã pentru România și apreciazã implicarea Ungariei, deținãtoare a Președinției Consiliului Uniunii Europene, pentru semnarea Declarației comune a Ungariei, Austriei, României și Bulgariei din 22.11.2024, cu atât mai mult cu cât Ungaria ca stat vecin putea sã continue sã beneficieze economic de neapartenența României la spațiul Schengen cu frontierele terestre. De asemenea, un rol cheie l-a avut decizia favorabilã a Parlamentului Țãrilor de Jos, care dacã și-ar fi menținut opoziția, aderarea României și a Bulgariei la spațiul Schengen ar fi fost din nou amânatã.

De la 1 ianuarie 2025, cetãțenii români care circulã cu autoturisme, vor putea trece, cu ușurințã, aceste frontiere interne UE, care vor fi de la acel moment și frontiere Schengen, așa cum a menționat și ministrul de interne al României.

Deși nici șoferii autovehiculelor comerciale de transport marfã nu vor mai face subiectul controlului documentelor de identitate la trecerea acestor frontiere, timpul de așteptare nu va fi redus semnificativ atât timp cât toate celelalte activitãți de control (cântãrire, mãsurare, verificare documente autovehicule, marfã, etc) derulate în punctele de trecere a frontierelor nu vor fi relocate așa cum este și în celelalte state membre UE și Schengen.

Aderarea rutierã la Schengen oferã industriei de transport rutier și logisticã din România și economiei României un potențial semnificativ de dezvoltare, care însã pentru a fi materializat, necesitã implicarea decidenților politici și a autoritãților relevante în adoptarea și aplicarea unor decizii rapide care sã poatã duce la reducerea semnificativã a timpilor de așteptare la aceste frontiere și pentru vehiculele comerciale. 

Cozile de camioane de 7-20 km sunt frecvente la ieșirea din România spre Ungaria, ocazional la ieșirea spre Bulgaria, dar timpul de așteptare pentru a intra în România din Bulgaria pe la Ruse/Giurgiu frecvent atinge 36 de ore datoritã autoritãților bulgare care au împuternicit operatorului celor douã parcãri de pe centura orașului Ruse sã gestioneze și coada virtualã obligatorie pentru autovehiculele comerciale în vederea trecerii frontierei spre România. La acestea, se adaugã și jumãtatea de pod aflatã în lucru pe partea bulgarã pentru urmãtorii doi ani, timp egal cu cel necesar construcției întregului pod acum 70 de ani, cu tehnologia de atunci, mult inferioarã celei disponibile astãzi.

În România controlul autovehiculelor la frontiere este realizat de CNAIR, iar pe rețeaua naționalã, activitãțile de control sunt realizate de ISCTR, cântãrirea fiind una dintre activitãțile comune. Industria este interesatã ca activitãțile de control sã se desfãșoare corect pentru asigurarea unei competiții loiale în piața de transport rutier. Având în vedere cã ambele instituții se aflã în subordinea Ministerului Transporturilor, un acord ar trebui sã poatã fi atins și implementat cât se poate de rapid, ținând cont și de posibilitãțile reale și echipamentele deja disponibile. 

Reamintim cã industria transporturilor rutiere din România este primul contributor la exportul de servicii al României, cu 7,82 miliarde de euro în 2023, într-o țarã care importã mai mult decât exportã din 1989 pânã în prezent.

Dacã România este a 12-a economie ca mãrime în UE, piața transporturilor din România se poziționeazã pe locul 6, iar în privința activitãților de cross-trade (operațiuni de transport realizate între alte state membre decât cel de origine) și cabotaj (operațiuni de transport între douã puncte aflate pe teritoriul aceluiași stat membru, altul decât cel de origine al transportatorului), România se aflã pe locul 3 dupã Polonia și Lituania, în condițiile în care în Polonia a depãșit din ianuarie 2023 cifra de un milion de angajați din afara UE, din care în transporturile rutiere peste 160.000, în timp ce în Lituania numãrul angajaților non-UE din transporturile rutiere trece de 107.000, iar în România sunt doar 550 de angajați non-UE, în transporturile rutiere, din cota de doar 100.000 de angajați non-UE („doar” pentru cã în comparație cu Polonia, ar trebui sã avem minim 500.000 de angajați din afara UE).