Tradiții și obiceiuri de Florii

loading...

Pe lângă sărbătoarea creştină a Intrării Mântuitorului în Ierusalim, de Florii, au apărut şi nenumărate obiceiuri şi tradiţii, atât în mediul rural, cât şi în cel urban, cele mai multe de sorginte păgână.

imagineDe Florii se obişnuieşte să se facă “de ursită”, astfel că pentru a-și visa ursitul, fetele pun seara sub pernă busuioc sfințit ca să afle  dacă se vor căsători sau nu în acel an. La toate popoarele creştine pot fi întâlnite diferite obiceiuri, unele chiar similare celor cunoscute la noi, majoritatea având în prim-plan palmierul sau salcia. Aceste tradiţii nu au nimic în comun cu spiritul creştinesc al praznicului Intrării Mântuitorului în Ierusalim. De Florii nu e bine să te speli pe cap, pentru a nu albii, iar pentru a ne apară de boli e bine ca atunci când se va face baie, după Florii,  în apă să se pună și câteva flori sfințite. Cei care se împărtășesc în Duminica Floriilor li se vor îndepli dorințele.

Creştinii prăznuiesc Intrarea Mântuitorului participând la Sfânta Liturghie, împodobind cu ramuri de salcie sfinţită icoanele, uşile şi ferestrele gospodăriilor lor şi păstrând rânduiala postului. Aceste ramuri sfinţite se păstrează peste an, fiind folosite cu credinţă la tămăduirea diferitelor boli.

După modelul mulţimii din cetatea Ierusalimului care l-a întâmpinat pe Mântuitorul cu frunze de palmier, Biserica Ortodoxă a rânduit ca, după săvârşirea Sfintei Liturghii, prin rugăciune şi stropirea cu agheasmă, să se sfinţească ramurile de salcie aduse de credincioşi. Slujitorii Bisericii citesc rugăciuni de sfinţire a salciei, ţinând în mâini aceste ramuri înmugurite, cu lumânări aprinse, ca simbol al biruinţei vieţii asupra morţii, fiind cunoscut faptul că salcia are o putere mare de regenerare.

Intrarea Mântuitorului în Ierusalim prefigurează demnitatea împărătească a lui Iisus Hristos, care vine călare pe asin. Însuşi Dumnezeu ne dă exemplu de smerenie şi se descoperă ca Împărat al Păcii, al unei Împărăţii care nu aparţine lumii acesteia şi nu se conduce după legile ei.

Ierusalimul a fost pentru poporul iudeu centrul spiritual. Aflaţi sub robie romană, iudeii aşteptau cu nerăbdare venirea unui eliberator. De aceea, Intrarea lui Iisus în Ierusalim a fost văzută ca o şansă de eliberare. Pentru creştinii-ortodocşi, Ierusalimul ceresc sau tronul lui Dumnezeu este Împărăţia Cerurilor deschisă spre a fi moştenită de cei care îmbracă haina Sfântului Botez şi îl primesc pe Hristos în inimile lor.

Arabii aprind candele, împodobite cu flori, pe care le pun printre frunze de palmier, iar grecii împletesc cruci din tulpini. La popoarele slave este obiceiul ca cei apropiaţi să îşi dăruiască ramuri de salcie în această zi.

456 0
loading...
No Comment

Lasă un comentariu

*

*