Scandal fără precedent în România |Iohannis sesizează CCR în cazul votului lui Dan Șova din Senatul României

loading...

Dan Șova a pus pe jar CSM, DNA și Președintele României, după ce miercuri, senatul României s-a opus cererii procurorilor de reținere și arestare a senatorului PSD. După ce miercuri a criticat dur decizia Senatului, azi, Președintele României, Klaus Iohannis a sesizat Curtea Constituțională invocând un „blocaj instituțional între Ministerul Public și Parlamentul României”.

klaus iohannis - digi 24Klaus Iohannis se implică în scandalul iscat în jurul senatorului PSD, Dan Șova, protejat de Senatul României, împotriva cererii de arest solicitată de DNA. Și pentru că nici DNA și nici CSM nu pot sesiza oficial CCR, Iohannis îi dă o mână de ajutor lui Kovesi, care vrea să-l vadă pe Șova defilând cu cătușe la mâini prin fața jurnaliștilor, sesizând Curtea Constituțională.

Președintele României, domnul Klaus Iohannis, solicită Curtii Constitutionale să constate existenţa unui conflict juridic de natură constituțională între Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii, pe de o parte, şi Parlamentul României, respectiv Camera Deputaților și Senatul, pe de altă parte, ca urmare a omisiunii Parlamentului de a pune în acord dispozițiile legale cu Constituția în ceea ce privește majoritatea necesară adoptării hotărârilor de încuviințare a cererilor de reținere/arestare a unui deputat/senator, cu consecința blocării activității puterii judecătorești. Atitudinea Parlamentului în cazuri precum cel al senatorului Dan-Coman Sova a condus la un blocaj institutional prin imposibilitatea desfășurării procedurilor judiciare și a înfăptuirii actului de justitie, se arată în scrisoarea domnului Președinte Klaus Iohannis”, se arată în comunicatul de presă al Adminsitrației Prezidențiale.

Solicitarea vine la doar două ore de când DNA a anunțat că a sesizat CSM, cu privire la votul în cazul lui Dan Șova.

Laura Codruța Kovesi a trimis o scrisoare președintelui Consiliului Superior al Magistraturii, în care consideră că se impune sesizarea Curții Constituționale a României pentru soluționarea conflictului de natură constituțională creat între puterile statului, ca urmare a faptului că Senatul a refuzat să răspundă cererii formulate de procurori.

„La data de 13.03.2015, Direcția Națională Anticorupție a sesizat ministrul Justiției pentru a cere Senatului României încuviințarea reținerii și arestării preventive a senatorului ȘOVA DAN – COMAN pentru săvârșirea a trei infracțiuni de complicitate la abuz în serviciu. La data de 25.03.2015, Senatul României a comunicat ministrului Justiției că s-a pronunțat prin vot secret asupra cererii, însă nu a fost întrunit numărul de voturi necesar pentru încuviințarea reținerii și arestării a unui senator. În acest sens, au fost avute în vedere prevederile art. 173 din Regulamentul Senatului, potrivit cărora hotărârile de acest gen se adoptă cu votul secret al majorității membrilor camerei. Din cuprinsul comunicării rezultă că Senatul nu a adoptat cu acest prilej o hotărâre prin care să admită sau să respingă cererea formulată de ministrul JustițieiAvând în vedere aceste împrejurări, considerăm că Senatul României a refuzat să răspundă solicitării care i-a fost adresată de reprezentanții autorității judiciare, astfel încât ne aflăm în situația unul conflict de natură constituțională între puterile statului. Considerăm că, în urma cererii cu care a fost sesizat, Senatul României avea obligația de a adopta fie o hotărâre de admitere, fie de respingere a acesteia. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 67 din Constituție și ale art. 83 din Regulamentul Senatului, în desfășurarea activității, această cameră adoptă legi, hotărâri și moțiuni simple. Soluționarea unei cereri printr-o comunicare adresată de președintele Senatului ministrului Justiției excede cadrului constituțional și echivalează cu refuzul de a se pronunța asupra cererii. Pe de altă parte, condiția de cvorum invocată în cuprinsul comunicării este contrară dispozițiilor constituționale, în condițiile în care prin Decizia Curții Constituționale nr. 989 din 01.10.2008 s-a constatat că cererile de această natură adresate sunt adoptate prin majoritatea simplă a parlamentarilor prezenți. Astfel, s-a constatat că sunt neconstituționale prevederile art. 155 alin. 3 din Regulamentul Camerei Deputaților, potrivit cărora cerea privind urmărirea penală a membrilor Guvernului „se adoptă cu votul a cel puțin două treimi din numărul deputaților”, întrucât contravin art. 76 alin. 2 din constituție, care prevede că adoptarea unor astfel de hotărâri se face cu majoritatea simplă.
Raționamentul este pe deplin aplicabil și în acest context, iar prin refuzul adoptării unei hotărâri cu privire la cererea ce i-a fost adresată, Senatul României a împiedicat ca instanța de contencios constituțional să cenzureze o modalitate de aplicare a legii vădit contrară Constituției. În acest context, activitatea organelor judiciare este blocată de către autoritatea legislativă prin omisiunea acesteia de a-și îndeplini atribuțiile stabilite prin Constituție, astfel încât considerăm că se impune sesizarea Curții Constituționale a României pentru soluționarea conflictului de natură constituțională dintre autorități”, se precizează în scrisoarea DNA, trimisă Consiliului Superior al Magistraturii.

Tot Jjoi, CSM a reacționat public la votul din Senat, precizând:  Consiliul Superior al Magistraturii îşi exprimă îngrijorarea faţă de recentele situaţii apărute în Parlamentul României, prin care a fost blocat sau îngreunat actul de justiţie. Consiliul subliniază că toţi cetăţenii, indiferent de funcţia ocupată, sunt egali în faţa legii şi susţine că principiul separaţiei puterilor în stat trebuie respectat, în primul rând, de reprezentanţii celor trei puteri – legislativă, executivă şi judecătorească. În acest context, imunitatea parlamentarilor şi a membrilor ori foştilor membri ai Guvernului nu trebuie să conducă la imposibilitatea desfăşurării procedurilor judiciare şi a înfăptuirii actului de justiţie, acestea fiind de competenţa exclusivă a organelor judiciare. Consiliul Superior al Magistraturii reaminteşte opinia exprimată de Comisia de la Veneţia, conform căreia respectarea independenţei autorităţilor judiciare este o condiţie indispensabilă pentru o democraţie stabilă, bazată pe supremaţia legii.

Miercuri, Klaus Iohannis a postat pe pagina lui de facebook, un mesaj prin care acuză Parlamentul României că a blocat actul de justiției prin refuzul de a da undă verde cererii DNA cu privire la arestarea lui Dan Șova: În calitate de garant al respectării Constituției și principiilor statului de drept, nu pot să trec cu vederea faptul că astăzi Parlamentul a blocat din nou o cerere a justiției. Într-un stat de drept nimeni nu este mai presus de lege. Calitatea de deputat, senator sau ministru nu ar trebui să confere nimănui imunitate în fața justiției. Parlamentul nu se poate erija în instanță. Justiția este singura în măsură să-și spună cuvântul, pornind, desigur, de la prezumția de nevinovăție. Numai un Parlament cu principii ferme în ceea ce privește integritatea, capabil să răspundă prompt și corect la cererile justiției, poate recăpăta încrederea cetățenilor.

Azi, Iohannis a trimis CCR o sesizare prin cere ca judecătorii să se pronunțe și cu privire la regulamentele Camerei Deputaților și senatului, în privința procedurii de vot în cazul solicitărilor de încuviințare a reținerii și arestării parlamentarilor.

CERERE DE SOLUŢIONARE A
CONFLICTULUI JURIDIC DE NATURĂ CONSTITUŢIONALĂ
dintre Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii, pe de o parte, şi Parlamentul României, respectiv Camera Deputaților și Senatul, pe de altă parte

I. Temeiul legal:
1. CONSTITUŢIA
Art. 61 alin. (1) – Parlamentul este organul reprezentativ al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării.
Art. 76 alin. (2) – Legile ordinare și hotărârile se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți din fiecare Cameră.
Art. 80 alin. (2) – Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice.
Art. 133 alin. (1) – Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenței justiției.
Art. 146 – Curtea Constituţională are următoarele atribuţii: (…) e) soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii; (…).
Art. 147 alin. (4) – Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

2. LEGEA nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată
Art. 11 alin. (1) pct. A lit. e) – (1) Curtea Constituţională pronunţă decizii, hotărâri şi emite avize, după cum urmează: A. Decizii, în cazurile în care: (…) e) soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii; (…).
Art. 34. – (1) Curtea Constituţională soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii. (2) Cererea de soluţionare a conflictului va menţiona autorităţile publice aflate în conflict, textele legale asupra cărora poartă conflictul, prezentarea poziţiei părţilor şi opinia autorului cererii.
Art. 35. – (1) Primind cererea, preşedintele Curţii Constituţionale o va comunica părţilor aflate în conflict, solicitându-le să îşi exprime, în scris, în termenul stabilit, punctul de vedere asupra conţinutului conflictului şi a eventualelor căi de soluţionare a acestuia, şi va desemna judecătorul-raportor. (2) La data primirii ultimului punct de vedere, dar nu mai târziu de 20 de zile de la primirea cererii, preşedintele Curţii Constituţionale stabileşte termenul pentru şedinţa de judecată şi citează părţile implicate în conflict. Dezbaterea va avea loc la data stabilită de preşedintele Curţii Constituţionale chiar dacă vreuna dintre autorităţile publice implicate nu respectă termenul stabilit pentru prezentarea punctului de vedere. (3) Dezbaterea are loc pe baza raportului prezentat de judecătorul-raportor, a cererii de sesizare, a punctelor de vedere prezentate potrivit alin. (1), a probelor administrate şi a susţinerilor părţilor.
Art. 36. – Decizia prin care se soluţionează conflictul juridic de natură constituţională este definitivă şi se comunică autorului sesizării, precum şi părţilor aflate în conflict, înainte de publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I.

II. Starea de fapt:

În conformitate cu prevederile Art. 72 alin. (2) din Constituție, republicată, cele două Camere ale Parlamentului au fost sesizate de ministrul Justiției, potrivit legii, cu cereri de încuviințare a reținerii și/sau arestării preventive a unor deputați și senatori în dosare ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție. La data de 25 martie a.c., pe ordinea de zi a Camerei Deputaților a fost înscrisă cererea de încuviințare a reținerii și arestării preventive a deputatului Theodor-Cătălin Nicolescu aprobată cu 174 de voturi pentru și 99 de voturi împotrivă, hotărârea fiind adoptată în conformitate cu prevederile Art. 76 alin. (2) din Constituție. La aceeași dată, pe ordinea de zi a Senatului au fost înscrise două cereri de încuviințare a reținerii și arestării preventive pentru doi senatori, respectiv pentru Darius Bogdan Vâlcov și Dan-Coman Șova. Supusă la vot, cererea referitoare la domnul Darius Bogdan Vâlcov a întrunit 97 de voturi pentru și 48 de voturi împotrivă, 5 fiind anulate, iar hotărârea a fost adoptată în conformitate cu prevederile Art. 76 alin. (1) din Constituție; supusă la vot, cererea referitoare la domnul senator Dan-Coman Șova a primit 79 de voturi pentru, 67 de voturi contra și 5 anulate și, motivat de faptul că nu a întrunit voturile senatorilor, această cerere a fost respinsă. Aplicarea diferită a normelor legale și regulamentare referitoare la majoritatea necesară încuviințării acestor cereri a creat un statut juridic diferențiat între deputați și senatori, fapt ce contravine prevederilor Art. 69-72 coroborate cu cele ale Art. 65 alin. (2) lit. j) și ale Art. 73 alin. (3) lit. c) din Constituție, republicată, ce consacră un statut nediferențiat deputaților față de senatori. În mod concret, în timp ce la Camera Deputaților, asupra cererilor de încuviințare a reținerii și/sau arestării preventive a unor deputați s-a hotărât, potrivit Art. 195 alin. (8) din Regulament, cu votul majorității deputaților prezenți, la Senat, asupra cererilor de încuviințare a reținerii și/sau arestării preventive a unor senatori s-a hotărât, potrivit Art. 173 din Regulamentul Senatului, cu votul majorității senatorilor. În acest mod, una dintre cererile menționate a fost respinsă de Senat, pe motiv că acestea nu au întrunit numărul de voturi necesare adoptării.

III. În drept:

Solicităm Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra existenţei unui conflict juridic de natură constituţională ivit între autoritatea judecătorească, reprezentată în cauză de către Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii, pe de-o parte, şi Parlamentul României, respectiv Camera Deputaților și Senatul, pe de altă parte, generat de omisiunea celor două Camere ale Parlamentului de a pune de acord dispozițiile Art. 24 alin. (4) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor, republicată, și ale Art. 173 din Regulamentul Senatului cu prevederile Art. 76 alin.(2) din Constituție, republicată.
Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, noţiunea de conflict juridic de natură constituţională constă în „acte sau acţiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe îşi arogă puteri, atribuţii sau competenţe, care, potrivit Constituţiei, aparţin altor autorităţi publice, ori omisiunea unor autorităţi publice, constând în declinarea competenţei sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intră în obligaţiile lor” (Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005). Astfel, pentru a interveni Curtea Constituţională în vederea soluţionării unui conflict apreciem că sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiţii, respectiv:
a) conflictul să fie între autorităţi publice;
b) conflictul să fie juridic;
c) conflictul să fie de natură constituţională.

Cu referire la prezenta cerere, condițiile existenței unui conflict juridic de natură constituțională sunt îndeplinite, pentru motivele pe care le vom arăta în continuare.
Autorităţile mai-sus enunţate, respectiv Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parlamentul, respectiv Camera Deputaților și Senatul, sunt autorităţi publice, fiind reglementate în Titlul III „Autorităţile publice” din Constituţie.
Conflictul este unul de natură juridică, având în vedere că izvorul acestuia îl reprezintă inacțiunea Parlamentului prin care nu a fost pusă în acord legea organică cu dispozițiile Legii fundamentale.

În ceea ce privește cererile de reţinere, arestare sau percheziţie a senatorilor referitor la majoritatea necesară aprobării prin hotărâre a acestora, sunt aplicabile următoarele prevederi:
– Art. 24 alin. (4) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor, potrivit cărora Camera hotărăşte asupra cererii cu votul secret al majorităţii membrilor săi;
– Art. 173 din Regulamentul Senatului, potrivit cărora Senatul hotărăşte asupra cererii cu votul majorităţii membrilor săi;
– Art. 195 alin. (8) din Regulamentul Camerei Deputaților, potrivit cărora Camera hotărăşte asupra cererii cu votul secret al majorităţii membrilor prezenți.
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 392/2007 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Art. 11 alin. (3) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr 325 din 15 mai 2007), Curtea Constituțională a statuat că, de regulă, hotărârile Parlamentului se adoptă cu majoritate simplă de voturi, dacă Legea fundamentală nu prevede altfel. În același sens, menționăm și Decizia Curții Constituționale nr. 990/2008 privind constituționalitatea dispozițiilor Art. 150 alin. (3) din Regulamentul Senatului (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr 716 din 25 martie 2008) – referitor la majoritatea necesară adoptării hotărârilor Senatului privind cererile de urmărire penală în cazul senatorilor care sunt sau au fost membri ai Guvernului; prin această decizie, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea prevederilor Art. 150 alin. (3) din Regulamentul Senatului, statuând că cererile anterior menționate se aprobă printr-o hotărâre a Senatului, cu votul majorității senatorilor prezenți, întrucât Constituția nu prevede în această situație o altă majoritate necesară adoptării acestui tip de hotărâri.

Obligativitatea deciziilor Curții Constituționale (exprimate, în cazul de față, și printr-o jurisprudență constantă a acesteia) generează, în conformitate cu dispozițiile Art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, obligația de respectare a acestora de către toate autoritățile publice, pe cale de consecință, Parlamentul avea obligația de a modifica Art. 24 alin. (4) din Legea nr. 96/2006, iar Senatul avea obligația de a modifica și Art. 173 din regulamentul propriu de organizare și funcționare.

În consecință, conflictul ivit este unul de natură constituţională, purtând asupra competențelor Parlamentului care, în conformitate cu prevederile Art. 61 alin. (1) și ale Art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, în calitate de unică autoritate legiuitoare a țării, avea obligația constituțională de a modifica dispozițiile Art. 24 alin. (4) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor, republicată, în sensul respectării caracterului obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale. Această omisiune a generat un regim juridic diferit în soluționarea cererilor de încuviințare a reținerilor și arestării preventive a unui deputat față de un senator și a condus la un blocaj instituțional prin imposibilitatea desfășurării procedurilor judiciare și a înfăptuirii actului de justiție. Astfel, prin raportare la o majoritate – în esență neconstituțională – Parlamentul a blocat posibilitatea instanțelor de judecată/procurorului de a se pronunța asupra temeiurilor cererii de arestare preventivă/reținerii în condițiile prevăzute de lege, prin prisma imperativului asigurării intereselor urmăririi penale sau a judecății, și a fost încălcat principiul separației și echilibrului puterilor în stat, precum și cel al obligativității unui comportament loial al autorităților publice față de Constituție.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, vă solicit să constataţi existenţa unui conflict juridic de natură constituțională între Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii, pe de o parte şi Parlamentul României, respectiv Camera Deputaților și Senatul, pe de altă parte, conflict ivit ca urmare a omisiunii Parlamentului de a pune în acord dispozițiile legale cu Constituția în ceea ce privește majoritatea necesară adoptării hotărârilor de încuviințare a cererilor de reținere/arestare a unui deputat/senator, cu consecința blocării activității puterii judecătorești.

148 0
loading...
No Comment

Lasă un comentariu

*

*