Procurorii care au anchetat Ordonanţa 13, la un pas de a fi daţi afară din magistratură!

loading...

Trei procurori DNA care au anchetat Ordonanţa 13, sunt acuzaţi de Inspecţia Judiciară de rea-credinţă şi sunt la un pas de a fi daţi afară din magistratură. 

dna

La 5 septembrie 2017 Inspecţia Judiciară a exercitat acţiunea disciplinară faţă de procurorii Marius Bogdan Bulancea – procuror şef secţie – , Paul Silviu Dumitriu – procuror şef adjunct secţie – şi Jean Nicolae Uncheşelu de la Direcţia Naţională Anticorupţie – Structura Centrală („DNA”) pentru abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) teza a II-a, „exercitarea funcţiei cu gravă neglijenţă”, din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată.

În motivarea acţiunii disciplinare s-au reţinut următoarele :

  1. Cu referire la nerespectarea normelor de drept procesual care reglementează competenţa DNA:

Prin conduita adoptată de procurorul şef secţie şi procurorul şef adjunct secţie, în ceea ce priveşte înregistrarea denunţului formulat la 31 ianuarie 2017 şi constituirea dosarului cunoscut opiniei publice drept „Ordonanţa 13”, anterior completării denunţului cu elemente noi de natură să atragă competenţa DNA au fost nesocotite dispoziţiile art. 294 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură penală („CPP), art. 58 alin. 1 şi 2 din CPP, dispoziţiile procedurale din Legea nr. 78/2000 şi din Legea nr. 115/1999 la care fac trimitere prevederile art. 3 alin. 1 lit. a, art. 13 şi art. 24 din O.U.G. nr. 43/2002, cu modificările ulterioare.

  1. Cu referire la nerespectarea normelor de drept procesualînefectuarea urmăririi penale:

Nerespectarea normelor de drept procesual în exercitarea atribuţiilor de serviciu care impuneau organului judiciar, pe de o parte, soluţia de clasare fără a efectua acte de urmărire penală ca urmare a incidenţei unuia dintre cazurile care împiedică exercitarea acţiunii penale şi, pe de altă parte, să nu dispună începerea urmăririi penale cu privire la faptă, întrucât toate faptele reclamate în cauză priveau în realitate aspecte legate de procedura de adoptare a unui act normativ, respectiv aspecte de oportunitate şi legalitate care nu cad sub incidenţa controlului organelor de cercetare penală, indiferent de încadrarea juridică stabilită de către procuror (art. 294 alin. 3 din CPP şi art. 315 alin. 1 lit. b din acelaşi cod şi respectiv, art. 305 alin. 1 din CPP).

Totodată, inspectorii judiciari au reţinut în sarcina procurorului şef secţie încălcarea dispoziţiilor art. 304 alin. 2 cu referire la prevederile alin. 1 CPP, manifestată în raport de măsurile dispuse în ceea ce priveşte efectuarea urmăririi penale în dosar (în legătură cu desemnarea unui al doilea procuror de caz şi cu semnarea a numeroase adrese întocmite în cauză, transmise altor instituţii, având ca obiect solicitările formulate de către procurorii de caz în interesul urmăririi penale efectuate) şi neexercitarea din oficiu a atribuţiilor privind infirmarea actelor sau măsurilor date de procurorii de caz cu nerespectarea dispoziţiilor legale, raportat şi la dispoziţiile art. 30 alin. 1 lit. a din Regulamentul de ordine interioară al DNA, aprobat prin Ordinul nr. 1643/C/15.05.2015 al Ministrului Justiţiei, publicat în Monitorul Oficial nr. 350 din 21 mai 2015.

Urmarea imediată produsă, reţinută în rezoluţie, deşi nu condiţionează existenţa abaterii disciplinare săvârşită în modalitatea identificată (gravă neglijenţă), constă în :

– încălcarea gravă a principiului separaţiei puterilor în stat, garantat de art. 1 alin. 4 din Constituţie, astfel cum s-a constatat deja prin Decizia nr. 68 din 27.02.2017 pronunţată de către Curtea Constituţională, în raport de conduita adoptată de procurorii cercetaţi, care s-au considerat competenţi să verifice oportunitatea, respectarea procedurii legislative şi, implicit, legalitatea adoptării ordonanţei de urgenţă a Guvernului;

– deteriorarea încrederii şi a respectului opiniei publice faţă de funcţia de magistrat, cu consecinţa afectării imaginii justiţiei, ca serviciu public, în raport de faptul că, dată fiind conduita concretă adoptată de procurorii cercetaţi, concretizată în încălcarea normelor de procedură penală arătate, s-a constatat de către Curtea Constituţională, prin aceeaşi decizie, faptul că Ministerul Public nu doar că şi-a depăşit atribuţiile prevăzute de Constituţie şi de lege, dar şi-a şi arogat atribuţii ce aparţin Curţii Constituţionale sau puterii legislative.

Acţiunea disciplinară a fost înaintată Secţiei pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, care va decide cu privire la răspunderea magistraţilor în cauză.

 

În ziua de 27 februarie 2017, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul dispozițiilor art.146 lit.e) din Constituție și ale art.11 alin.(1) pct.A lit.e), precum și ale art.34, art.35 şi art.36 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a luat în dezbatere cererea de soluționare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație şi Justiție – Direcția Națională Anticorupție şi Guvernul României, cerere formulată de Preşedintele Senatului.

”În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a decis: Curtea a constatat că a existat și există un conflict juridic de natură constituţională între Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcția Națională Anticorupție şi Guvernul României, generat de acțiunea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcția Națională Anticorupție de a-și aroga atribuția de a verifica legalitatea și oportunitatea unui act normativ, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr.13/2017, cu încălcarea competențelor constituționale ale Guvernului și Parlamentului, prevăzute de art.115 alin.(4) și (5) din Constituție, respectiv ale Curții Constituționale, prevăzute de art.146 lit.d) din Constituție. Curtea Constituțională a constatat că aprecierea oportunității adoptării unei ordonanțe de urgență, sub aspectul deciziei legiferării, constituie un atribut exclusiv al legiuitorului delegat (Guvernul României), care poate fi cenzurat doar în condițiile prevăzute expres de Constituție, respectiv doar pe calea controlului parlamentar, exercitat potrivit art.115 alin.(5) din Constituție. Pe de altă parte, sub aspectul controlului asupra legalității/constituționalității ordonanțelor de urgență ale Guvernului (atât sub aspectul procedurii de adoptare, cât și al conținutului normativ), singura autoritate abilitată să efectueze această verificare este Curtea Constituțională, nicio altă instituție publică neavând competența materială în acest domeniu. În fine, Curtea a reținut că, în acord cu Raportul privind ”Relația dintre răspunderea politică și răspunderea penală în ceea ce privește activitatea membrilor Guvernului” (adoptat de Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept – Comisia de la Veneția, cu ocazia celei de-a 94-a Sesiuni Plenare, desfășurate la Veneția, în 8-9 martie 2013), într‐un stat de drept, guvernat de principiul separației puterilor, standardul de bază ar trebui să prevadă ca procedura penală să nu fie folosită ca sancțiune pentru divergențele politice. Astfel, pentru deciziile lor politice, miniștrii trebuie trași la răspundere prin mijloace politice, iar nu prin mijloace de drept penal. Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică Președintelui Senatului României, Guvernului României și Ministerului Public – Direcția Națională Anticorupție și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I”, se arată în comunicatul de presă al CCR, remis exclusivNEWS.ro.

400 0
loading...
No Comment

Lasă un comentariu

*

*