Breaking news

Plângere penală pe numele lui Augustin Lazăr pentru că s-a opus eliberării unui deţinut politic

loading...

Procurorul general al României, Augustin Lazăr, s-a ales cu o plângere penală pentru că înainte de 1989, pe când era Şeful Comisiei de Eliberări condiţionate din Penitenciarul Aiud, a refuzat de două ori să îl elibereze pe Iulius Filip, dizident anticomunist.

Avocatul Corneliu-Liviu Popescu a formulat miercuri la Secția pentru investigarea infracțiunilor din justitie, un denunț împotriva lui Augustin Lazăr și împotriva tuturor persoanelor care “l-au torturat și i-au aplicat acte inumane ori nu au luat măsurile legale pentru a-l proteja împotriva torturii și a actelor inumane” pe Iulius Filip.

Augustin Lazăr, la acea vreme procuror criminalist la Procuratura Alba Iulia, a îndeplinit periodic și atribuții privind Comisia de propuneri pentru liberare din cadrul Penitenciarului Aiud, care examina situația tuturor condamnaților ce îndeplineau fracția de pedeapsă pentru liberare condiționată.

Lazăr a refuzat eliberarea disidentului anticomunist Iulius Filip, deși acesta îndepliniste fracția din pedeapsă care îi permitea eliberarea condiționată. Disidentul executase peste 1.300 de zile de închisoare din pedeapsa la care fusese condamnat în decembrie 1981, atunci când a ajuns în fața unei comisii de eliberarea condiționată de la Penitenciarul Aiud.

Drept urmare, Procurorul General al României ar putea răspunde penal pentru ținerea în Penitenciarul Aiud a dizidentului anticomunist și deținut politic Iulius Filip pe motiv că nu a dat dovezi de îndreptare după injuriile pe care le-a adus la adresa organelor de partid și de stat.

Chinurile de neînhipuit ale lui Iulius Filip au fost prezentate în documentarul polonez “Scrisoarea românească”, regizat de Jacek Raginis şi difuzat de Antena 3 în cadrul emisiunii “Sinteza Zilei”.

Am aflat de la Radio Europa Liberă că în Polonia armata poloneză a luat conducerea țării. I-am spus și soției mele: ‘Maria, copii, dacă în Polonia membrii Sindicatului Solidaritatea au fost arestați și eu în România voi fi arestat foarte curând. Soția a început să plângă, copiii erau supărați. În data de 14 decembrie 1981, la ora 5 dimineața, am fost arestat de Securitate și dus la sediul din Cluj. Îmi revin în minte aceste lanțuri, aceste cătușe, acest costum, toate aceste instrumene de tortură. Prima a fost belciugul. Belciugul era un inel prins în ciment cu o verigă în sus și de aici plecau patru lanțuri în patru direcții. Noi avem acest echipament instalat la mâini. Zece zile picioarele noastre erau sânge de la aceste coliere. Și acum sunt urmele pe picioarele mele. Iar noi fiind legați mâncam în această poziție. Necesitățile firești le făceam pe noi. Mă rugam – era singura cale de a rezista spre viață“, povestește Iulius Filip.

În urma torturilor fizice, văzând că Iulius Filip protestează pentru recunoașterea sa și a colegilor săi drept deținuți politici, securiștii l-au transferat la spitalul-închisoare Jilava unde au urmat alte orori.

Aici a fost un alt moment greu, îl numesc un moment între viață și moarte. Am fost imobilizat la pat, un pat fără saltea, cu cătușe la capătul patului și cu lanțuri la picioare legat de picioarele patului. Și mi s-au făcut injecții neuroparalitice prin haine în urma cărora am devenit paralizat. Nu am putut să mișc mâini, picioare, maxilarele, gura mi s-au blocat. Probabil că nu arătam prea bine, iar un deținut rom și-a rupt cămașa lui și m-a spălat, m-a îngrijit. A încercat să-mi dea mâncare cu lingurița“, își reamintește Iulius Filip.

Augustin Lazăr spune că nu el decidea cine este eliberat şi cine nu şi că acest atribut îi revenea instanţei de judecată.

“Resping categoric afirmațiile nefondate lansate în spațiul public, în cursul zilei de azi, decătre anumite persoane interesate, potrivit cărora aș fi făcut poliție politică.  Această dezinformare  este contrazisă de adeverințele  Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) din datele de 18 iunie 2009, 14 februarie 2019, 27 februarie 2019, acte publice ce pot fi consultate pe site-ul aces tei instituții și în care se precizează că nu există documente din care să rezulte calitatea mea de lucrător sau de colaborator al securității. Față de cele expuse anterior, apreciez că atacurile concertate din ultimele zile la adresa  mea,  în contextul  derulării procedurii de desemnare a viitorului procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție urmăresc  atât decredibilizarea mea în calitate de procuror general cât și destabilizarea Ministerului Public. În acest sens, doresc să reamintesc și afirmațiile neadevărate potrivit cărora, în calitate de procuror membru  în Comisia de propuneri pentru liberare din cadrul Penitenciarului Aiud, aș fi luat decizii în privința unui dizident anticomunist.  Cu referire la acest aspect, precizez că rolul acestei comisii nu era de a dispune punerea în libertate a unor condamnați, acesta fiind exclusiv atributul instanței de judecată, ci de a verifica îndeplinirea criteriilor tehnice prevăzute de art. 59 – 60 din Codul penal din 1969 (îndeplinirea unei fracții minime obligatorii din pedeapsa ce se executa și inexistența rapoartelor de sancționare disciplinară), verificare ce privea toți condamnații penitenciarului care îndepliniseră o parte a pedepsei prevăzută ca fracție obligatorie și care avea un caracter strict juridic.. Instituția liberării condiționate este reglementată relativ similar și în prezent (art. 99 și următoarele din Codul penal și, respectiv, art. 587 din Codul de procedură penală), cu mențiunea că acum verificările sunt efectuate de către judecător. Precizez că, de-alungul întregii mele cariere profesionale, activitatea desfășurată în calitate de procuror a fost circumscrisă respectării stricte a dispozițiilor legale, fără a fi afectată de influențe de natură politică“, se arată în comunicatul de presă emis de Parchetul General.

loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata