Barajul Vidraru, construit cu viețile a 400 de români, a împlinit 50 de ani de existență

loading...

Se împlinesc 50 de ani de când în România a fost construit cel mai mare baraj artificial din Europa, cel de la Vidraru. Ideea proiectării unei hidrocentrale pe râul Argeș a apărut încă din perioada interbelică însă realizarea proiectului s-a datorat ambiției liderului comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej, care a promovat realizarea acestei hidrocentrale, dar nu a reușit să o vadă în funcțiune, fiindcă a decedat în martie 1965, cu un an înainte de inaugurare. Până în 1989 centrala de la Vidraru, denumită inițial “16 Februarie”, i-a purtat numele.

barajul-vidraruDebutul amenajării hidroelectrice de pe râul Argeș a însemnat un exod muncitoresc spre acest loc. La apogeul lucrărilor, aici munceau aproape 10.000 de oameni, cei mai multi veniți direct din Moldova, unde tocmai se finalizase barajul de la Bicaz, un baraj de greutate, construit în stil sovietic. Vidraru a fost însă gândit ca o bijuterie și tocmai din acest motiv nu s-a facut rabat la materiale. Mai mult, centrala a fost echipată cu turbine și generatoare electrice de ultimă generație, cu aparatură la nivelul celei mai bune tehnologii de la acel moment. Cehoslovacii de la Skoda au venit special pentru montarea turbinelor. La fel și italienii de la Pirelli, care s-au ocupat de cablurile de înaltă tensiune. Investiția a costat 1.645 milioane de lei în banii vremii și a fost amortizată în 28 de ani.

Până acum nu s-au făcut retehnologizări sau modificări majore având în vedere faptul că centrala a funcționat foarte bine cu tehnologia de atunci. Singura noutate este sistemul de alarmare instalat ulterior.

ISTORICUL HIDROCENTRALEI VIDRARU

Istoria acestui edificiu s-a scris de-a lungul a peste 5 ani şi jumătate, timp în care s-au realizat volume astronomice de lucrări: s-au forat 42 km de galerii subterane, s-au excavat 1,77 milioane mc de rocă, s-au turnat cca 930 de mii de mc de beton şi au fost montate 6.300 tone de echipamente electromecanice.

Cifrele acestei lucrări sunt impresionante. Barajul Vidraru, a cărui construcţie a început în 1961, a necesitat 490.000 mc de beton. Pentru execuţia sa a fost nevoie ca apele să fie deviate printr-o galerie cu diametrul de 5,2 metri, galerie care, la terminarea lucrărilor, a fost amenajată ca golire de fund. Barajul Vidraru, dat în folosinţă în anul 1966, este cel mai mare baraj în arc din România, iar la data inaugurării sale se clasa, cu cei peste 166 de metri înălţime, între primele cinci baraje în arc din Europa, ocupând locul 9 pe plan mondial.

Deşi ierarhia s-a modificat, barajul Vidraru clasându-se acum pe locul 27 între barajele de acest tip din lume, edificiul rămâne în continuare unul impresionant.

Barajul realizat din 22 ploturi verticale este traversat de 9 galerii orizontale interioare în care se găsesc amplasate aparatele de măsură şi control.

Totul cu o forţă de muncă uriaşă, tradusă în zeci de mii de ore de muncă în condiţii deosebit de grele. Nenumărate accidente au avut loc, despre care nu s-a mai vorbit deloc. 80 de morți oficial, însă, conform surselor, neoficial, se vorbeşte despre peste 400 de pierderi de vieţi omeneşti.

În 1966 s-a născut Centrala Hidroelectrică Vidraru, atunci când a fost pus în funcțiune primul hidroagregat. 50 de ani mai târziu, 2016, va reprezenta un nou început pentru perla coroanei Sistemului Energetic National.

Amenajarea Hidroenergetică Vidraru este una din cele mai mari lucrări hidroenergetice din România. Schema de amenajare a centralei reprezintă punerea în practică a celor mai moderne concepții în domeniul hidroenergetic, fiind și astăzi o capodoperă a ingeniozității inginerești.

Hidrocentrala Vidraru a necesitat realizarea unui baraj de beton în arc, care în momentul terminării se situa, prin înălțimea sa de 166,6 m, pe locul 5 în Europa și pe locul 9 în lume.

31 octombrie – 3 noiembrie 1960 – plenara CC al PCR a hotărât realizarea centralei hidroelectrice ”16 Februarie” pe râul Argeș având un caracter specific de uzină de vârf, care să contribuie la funcționarea sigură și economică a sistemului energetic național

13 martie 1961 – Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 153 cu privire la amplasarea Hidrocentralei electrice „16 Februarie”- Argeş

aprilie 1961 – au început lucrările de organizare de șantier pentru construcția hidrocentralei
18 aprilie 1962 – Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 358 privind aprobarea proiectului de ansamblu al Hidrocentralei Electrice „16 Februarie”- Argeş
18 octombrie 1963 – a fost coborâtă prima benă cu beton pe vârful căreia flutura tricolorul, de muncitorul benist Alexandru Ojog, veteran al marilor șantiere, în prezența tov. Gheorghe-Gheorghiu Dej, Ion Gheorghe Maurer, Gheorghe Apostol, Nicolae Ceaușescu, Chivu Stoica, aflați în vizită pe șantierul Hidrocentralei ”16 Februarie”
15 martie 1966 – a început acumularea în lac.

Evenimentul a fost transmis în direct la radio, pe programul I. Nicolae Păunescu, directorul Grupului de Șantiere a dat comanda: ”Atenție casa vanelor, atenție casa vanelor, coborâți vanele stăvilar!”

În perioada 1963 – 1965 au fost calificați un număr de 1963 de muncitori din care 553 în specialitatea mineri tuneliști și artificieri subterani, 139 zidari betoniști și fierar betoniști, 101 dulgheri, 88 instalatori apă canal și sudori forjă, 346 mecanici pompe și compresoare, 268 mecanici utilaje și excavatoriști, 227 electricieni, 86 laboranți, betoniști precum și lăcătuși, sudori etc.

1965 – sculptorul Constantin Popovici (1938 – 1995) a realizat statuia care îl înfățisează pe Prometeu cu fulgerul în mână, ca simbol al electricității

9 decembrie 1966 – inaugurarea oficială a Hidrocentralei ”Gheorghe – Gheorghiu Dej”, în prezența conducătorilor din epocă.

Barajul Vidraru este situat în Cheile Argeșului în condiții deosebit de favorabile din punct de vedere topografic și geologic lucru ce a permis realizarea unei construcții din beton în arc cu un grad maxim de economicitate.

Barajul are 166,6 m înălțime de la fundație, lungimea coronamentului 307 m, grosimea maximă la bază de 25 m și la coronament de 6 m.

Cea mai mare avarie prin care a trecut barajul a avut loc pe 6 iulie 1974, în jurul orei 12:50. Galeria golirii de fund nr. 2 s-a rupt, la fel şi blindajul metalic, iar o porţiune uriaşă din masivul muntos a fost dislocată. Toată lumea a crezut că este vorba despre un cutremur. Oficial au murit 2 oameni, neoficial, mult mai mulți ….

4 martie 1977 – În timpul cutremurului din 1977, barajul a fost supus unor forțe seismice foarte mari, fără ca structura sa să manifeste anomalii în comportare.

Barajul Vidraru
• Baraj de beton în dublu arc, al 5-lea în Europa și al 9-lea în lume la inaugurare;
• Inălțimea barajului: 166,60 m;
• Lungimea la coronament: 307 m;
• Grosimea: la bază 25 m, la coronament 6 m;
• Total excavații (amenajare): 1.768.000 mc;
• Total betonări (amenajare): 929.000 mc;
• Construit din 22 de ploturi verticale de 14 m lățime;
• Rezistența la cutremur: 8,5 grade pe scara Richter
• Garanția barajului: 100 de ani

25 0
loading...
No Comment

Lasă un comentariu

*

*