Breaking news

Anual, 10 jurnaliști din România sunt bătuți și împiedicați să-și facă meseria

loading...
0 7

Statistic vorbind, datele arată că anual, în România,  cel puţin zece ziarişti sunt şicanaţi, agresaţi, împiedicaţi să-şi facă treaba, bătuţi chiar şi apoi târâţi prin tot felul de procese, pentru singurul motiv că nu vor să renunţe în demersul lor de a descoperi adevărul.

jurnalisti romaniaO meserie ca aceea de jurnalist poate să pară, la prima vedere, una foarte agreabilă, uşoară chiar. Aspectul mai puţin plăcut este însă cel legat de un adevărat fenomen în ultimii ani:  violenţa la care sunt supuşi mulţi dintre cei care practică această meserie.

Explicaţia acestui fenomen, după cum explică ziarişti nu ani grei de vechime în breaslă,  stă în încercarea autorităţilor de a-şi acoperi faptele, de cele mai multe ori ilegale.

Dacă ne uităm la România ultimilor ani, cei mai supăraţi de faptul că ziariştii scormonesc vieţi care nu s-ar dori scormonite sunt demnitarii, spune Mircea Toma, de la Agenţia de monitorizare a presei, Active Watch.

Cunoscutul jurnalist Cătălin Tolontan pledează şi el pentru jurnalismul făcut cu încăpăţânare, până la capăt: Există un citat celebru al lui Orson Wells care spune că jurnalismul este să redai ceea ce alţi oameni nu vor să redai. Restul este PR. Şi în România se face atât de mult PR, inclusiv de către jurnalişti şi atât de puţin jurnalism, încât mi se pare că orice încercare de a trece un pic de zidul ignoranţei este bine-venită.

Urmărind acest subiect, reporterii Din|interior au stat de vorbă cu jurnaliştii care au avut de suferit pentru că şi-au făcut …prea bine meseria.

Romeo Roşianu este unul dintre ei. Jurnalist de investigaţie din Satu Mare, el a influenţat prin dezvăluirile sale trimiterea în judecată a unor demnitari, inclusiv a fostului primar de Baia Mare, Cristian Anghel. Ce i s-a întâmplat însă pentru „îndrăzneala” lui: a rămas fără loc de muncă şi cu multe procese.

Mie mi-au trebuit opt ani de zile să îmi dea toată lumea dreptate în cazul Cristian Anghel. O încăpăţânare pe care eu am plătit-o cu locuri de muncă, cu sănătate, cu familie periclitatăspune Romeo Roşianu.

Cazul jurnalistului Ciprian Dragoş, angajat al unei publicaţii din Maramureş este la rândul său revoltător. La alegerile parţiale din 2011 el a reuşit să surprindă ceva compromiţător pentru un politician local, mai exact un caz de mită electorală. Rezultatul: a fost bruscat, ameninţat, împiedecat să mai filmeze iar poliţia, în loc să-i facă dreptate, a făcut pierdută proba pe care jurnalistul o depusese.  

Că ba nu aveau player instalat, ba nu aveau windows instalat, ba nu mergea calculatorul, ba rătăcisera stick-ul pe care era pusă filmarea, să le duc pe dvd. Mă întreb dacă era vorba de o singură filmare, de la o camera de supraveghere nu mai prindeau infractorul pentru că nu au playerul potrivit?” povesteşte Ciprian Dragoş pentru  Din|interior.

Iar exemplele sunt, din păcate, foarte foarte multe. De curând, chiar o echipă de jurnalişti de la postul care difuzează emisiunea, Digi24, a fost agresată de agenţii de pază ai companiei Nitramonia Făgăraş, în momentul în care filmau un material despre privatizarea suspectă a fabricii. Operatorul Răzvan Dima povesteşte: M-au luat de gât, au început să tragă de cameră, eu ţineam strâns de cameră, m-au luat pe sus toţi.  Individul ăsta a rămas cu mâna în gâtul meu până nu am mai putut să respir şi am dat drumul la cameră. M-au trântit pe jos.

Despre acest caz, destul de mediatizat ulterior de întreaga mass-media, jurnalistul Cătălin Tolontan spune că este exemplul clasic de acţiune dură a autorităţii asupra presei.

La Nitramonia s-a întâmplat unul din cazurile în care autoritatea sub orice formă a ei, sub forma dură de data asta, musculară acţionează împotriva jurnaliştilor. Vestea rea este că jurnaliştii au fost întâmpinaţi cu violenţă, vestea bună este că încă le mai pasă unora de ceea ce difuzează, scriu sau vorbesc jurnaliştii în România”, a spus Cătălin Tolontan.

Iar un alt cunoscut jurnalist, Petrişor Obae, crede că, în asemenea cazuri, vorbim despre reacţii deplasate asupra unor oameni care nu vor decât să-şi facă meseria: Este evident că a fost vorba de o reacţie deplasată a unui body-guard de acolo care, la un moment dat, nu a mai dorit să fie filmat. Practic, reporterul nici măcar nu a apucat să spună: ok, dacă nu doriţi, nu vă mai filmăm. Pur şi simplu a fost o reacţie extrem de violentă  faţă de un cameraman care îşi făcea datoria.

 Una din explicaţiile posibile ale acestor întâmplări ar fi, tot după opinia celor din breaslă, neîncrederea publicului în mass-media.

Noi suntem la niste cote foarte scăzute de încredere din partea publicului. Şi asta nu e vina publicului. Nu e problema patronilor, asta nu e problema guvernului, asta nu e problema nici măcar a firmelor de pază. Asta este strict problema noastră” , spune Cătălin Tolontan.

Iar Mircea Toma crede că problema stă în existenţa jurnaliştilor şi a instituţiilor media înregimentate politic: Parte dintre criticile pe care le lansează demnitarii, în majoritatea cazurilor necugetat, pentru că ei vorbesc despre mass-media care este, ziaristii care sunt. Nu toţi ziariştii sunt mercenari. Dar este adevărat că o parte dintre ziarişti sunt împachetaţi într-o instituţie care nu mai este o instituţie mass-media, ci a devenit o instituţie de propagandă politică. Sau o instituţie de  executat inamici economici, lucruri care nu mai are de-a face cu misiunea presei şi nici ziaristul care lucrează acolo nu mai este considerat ziarist până la capăt.

Jurnalismul a devenit aşadar o profesie destul de periculoasă în România pentru mulţi dintre cei care chiar îi respectă principiile, care merg până la capăt cu aflarea adevărului, care se bat pentru a pătrunde în zonele gri, economice sau politice.

Duminică, de la ora 18.30, la Digi24, o analiză serioasă Din|interior a fenomenului violenţei împotriva presei.

loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata