DRESAJUL CÂINELUI

loading...

Pentru a dresa orice animal, fie câine, pisică sau cal, comportamentul animalului trebuie înţeles. Un bun dresaj implică două aspecte: animalul dresat, dresorul. Legătura între animal şi dresor trebuie dezvoltată pentru ca răspunsul fiecăruia să devină previzibil. Animalul învaţă că dresorul va răspunde previzibil când este receptiv la diverse comportamente, astfel încât dresorul va oferi recompense.

4Majoritatea dresorilor buni lucrează după două principii:

  • stimularea pozitivă, oricând este posibil, în locul pedepselor – oricum uşoară
  • animalul este învăţat să execute un model natural de mişcare chiar în cazul unor forţări exagerate. Acesta este mai uşor de realizat decât să încercăm să învăţăm animalul ceva străin şi astfel dresorul trebuie să aibă cunoştinţe despre comportamentul normal şi la fel răspunsul la diferite situaţii.

Stimularea este o recompensă pentru comportamentul dorit şi oferă dresorului un mod de a controla comportamentul animalului. Pentru a fi eficient, un stimul trebuie să fie dat aproape simultan (niciodată înainte) cu comportamentul dorit.

Dresajul unui câine de companie prin stimulenţi se aproximează a fi cel care induce comportamentul dorit. Prin modelări ulterioare şi stimulări selective, comportamentul câinelui eventual ajunge la aşteptările dresorului. Învăţarea unui câine să se aşeze la semn este un exemplu de procedură inductivă şi operantă. Procedura poate fi după cum urmează: dresorul plasează câinele în partea sa stângă în poziţie şezândă, cu o bucată de mâncare sau cu jucărie pentru care câinele prezintă interes, în mâna dreaptă. Dresorul pune mâna stângă pe umărul câinelui şi simultan îşi mişcă mâna dreaptă înspre nasul câinelui în timp ce spune “Jos, Rover”. Mâna stângă pune o presiune uşoară în timp ce mâna dreaptă îi oferă un contact vizual, în acest timp evidenţiind răspunsul câinelui. Din moment ce câinele se pune jos, mâncarea sau jucăria este prezentată împreună cu o laudă din partea dresorului. Aceasta oferă un stimul pentru comportamentul dorit.

Câinii de companie sunt cel mai mult folosiţi prin această metodă, cu toate că acum uzual este numit dresajul pe bază de recompensă sau dresajul bazat pe stimulare.

Dresajul forţat sau învăţarea prin evitare se caracterizează prin pregătirea unor situaţii din care să se înveţe şi animalul trebuie să arate un comportament preselectat pentru a evita un stimul neplăcut. La început animalul învaţă doar cum să scape de acel stimul neplăcut dar după câteva încercări trebuie să înveţe să îl ocolească printr-o acţiune specifică dorită de dresor. Învăţând câinele să se aşeze la un semnal poate urma aceşti paşi: dresorul pune câinele în stânga sa în poziţie şezândă. Lesa de dresaj, ataşată la zgarda de dresat a câinelui, este trecută pe sub piciorul stâng, şi apoi ţinută cu ambele mâini, deasupra coapselor. Un semn verbal “Jos, Rover” este dat în tip ce mâinile trag puternic de lesă (stimulare neplăcută) forţând câinele la podea. După aceea câinele este mângâiat şi lăudat în momentul când s-a pus jos(stimulare). După câteva încercări câinele poate să înceapă să se lase la pământ în moment ce comanda verbală este dată şi înainte ca lesa să fie ridicată(evitare). Această metodă duce de obicei la o acomodare rapidă cu răspunsul dorit. În timp ce poate fi o metodă rapidă poate produce reacţii stresante nedorite cum ar fi tremurare, poziţii ale corpului deprimate, coada între picioare, urechi culcate sau pupile dilatate. Aceste indicaţii sunt semnificante din moment ce sugerează că dresorul cauzează un răspuns de frică în interiorul câinelui; ca şi consecinţă este contraindicat deoarece subminează relaţia om-animal şi reduce probabilitatea ca şi câinele să mai poată oferi răspunsuri complete pe viitor.

522 1
loading...
One Comment

Lasă un comentariu

*

*

  • Preturi animale de companie
    8 March 2011 at 14:28 -

    Eu mi-am dresat acasa cainele, l-am invatat comenzile de baza. Dar am observat ca de-a lungul timpului a invatat singur lucruri. Parerea mea e ca un caine se poate dresa mult mai usor atunci cand exista o legatura puternica intre el si stapan.