Andrei Pleşu face comparaţie între homosexuali şi criminali

Filosoful neamului, Andrei Pleşu, abordează într-un text recent, demersul idiot al unui ONG din România, în urma căruia, în marile oraşe din ţară au fost expuse afişe cu fotografia unui nou născut, peste care a fost lipită cu scuipat eticheta de “homosexual”.

Despre afişul cu pricina şi despre gestul disperat al iniţiatorilor, presa a scris în urmă cu trei – patru săptămâni. Criza economică i-a afectat, se pare, inclusiv pe cei de la ONG-urile care încearcă să transforme discriminarea homosexualilor într-o afacere profitabilă. În consecinţă, s-a încercat stârnirea dezbaterii publice, printr-un gest scandalos, astfel încât finanţatorii externi să primească noi argumente în favoarea dirijării de fonduri către băieţii deştepţi din România, care pretind că apără drepturile persoanelor gay.

Iată că strategia a dat roade. Gestul l-a atins la lingurică până şi pe Andrei Pleşu, care a găsit momentul potrivit pentru a regurgita convingerile sale acre despre “orientarea homoerotică”.

Dincolo de chestiunea pruncului etichetat ca homosexual, gânditorul de Dâmboviţa scuipă din condei o argumentaţie pestriţă, împotriva persoanelor de orientare homoafectivă, per ansamblu.

Astfel, din preaplinul obezităţii sale cerebrale, filosoful se simte împins la un act de exhibiţionism al repulsiilor proprii, ajungând – nici mai mult, nici mai puţin – să asemuiască homosexualii, criminalilor.

“Ideea [...] că orientarea homoerotică nu e nici opţiune, nici boală, [...] n-are cum să fie atrăgătoare. […] Ce-ar fi dacă un criminal în serie ar declara răspicat că pofta de a ucide nu e opţiunea lui şi nu e nici un derapaj patologic, ci un blestem nativ, căruia nu-i poate rezista”, varsă Pleşu, pe hârtie.

Truba care, până nu demult, astupa contemplativ dosul regimului actual, îşi arogă dreptul moral de a înfiera ori de a legitima oameni. Din poziţia şezut, Andrei Pleşu îi devoalează pe criminali şi întinde două degete înspre cei bineplăcuţi lui. Capacitatea de expertiză se bazează pe propriul său simţământ de stăpânire a adevărului desăvârşit.

Joaca de-a instanţa, care eliberează sau retrage legitimaţiile de existenţă morală, este un desfrâu consumat cu voluptate de Andrei Pleşu. Alături de confraţii lui de taclale, Gabriel Liiceanu, Horia Roman Patapievici şi Mircea Cărtărescu, a jucat acest rol cu succes când şi-a pus credibilitatea la bătaie pentru a legitima actualul regim. Însă cum jucăria s-a stricat, Pleşu s-a întors să scurme adâncimile moralei sociale.

Referitor la particularitatea existenţială în discuţie, fie că i se atribuie prefixul “hetero” sau “homo”, orientarea afectivă sau sexuală este aruncată în aceeaşi hazna cu vinovăţia crimei. Iată cum Pleşu consideră, probabil, că ataşamentul este un act deliberat şi dirijat cu premeditare, asemenea intrărilor şi ieşirilor sale din conjuncturile politice.

Fără a intenţiona o comparaţie între scurmătorul moralei dâmboviţene şi gânditorii europeni care au rămas în istorie, se pot cita totuşi cuvintele scrise de Montesquieu acum câteva sute de ani, despre un grup social particularizat prin culoarea pielii: “Cei despre care este vorba sunt negri din cap până în picioare, iar nasul le este atât de turtit, încât îţi este aproape imposibil să-i compătimeşti. Este cu neputinţă să-şi închipuie cineva că Dumnezeu, care e o fiinţă foarte înţeleaptă, a pus un suflet, şi mai ales un suflet bun, într-un trup cu totul negru. Este cu neputinţă să admitem că aceştia sunt oameni.”

Opera lui Montesquieu nu a ajuns la closetul bătrânilor de la ţară, aşa cum s-a întâmplat cu ziarele de propagandă comunistă care, în Epoca de Aur, preamăreau strivirea sufletelor şi încălcarea drepturilor elementare ale omului. Poate nici editorialele lui Andrei Pleşu, transformate în cărţi la editura Humanitas, nu vor fi folosite astfel. Dar asemenea texte, stropşite din condei de filosof de stepă, vor înfăţişa – peste ani – un neputincios care se târăşte de-a curmezişul raţiunii şi al decenţei, fără a ilumina gloata, ci orbecăind în fruntea ei.

Citeşte şi: “Înţeleptul Paler şi filosoful Pleşu”

2 comentarii   | 888 vizualizari