Dacă vrei să vezi gratuit și înaintea tuturor filmul ”Star Wars – Episodul 1: Amenințarea Fantomei  – 3D”?

Dacă da, atunci nu trebuie decât să intrii pe exclusivNEWS.ro să dai like la o știre de pe site și să ne trimiți un e-mail cu numele tău, și un număr de telefon la adresa stiri@exclusivnews.ro până luni 6 februarie la ora 22.00.

În urma e-mail-urilor trimise, prin tragere la sorți, exclusivNEWS.ro va selecta un câștigător care va primi o invitație de două persoane la premeira filmului ”Star Wars – Episodul 1: Amenințarea Fantomei  – 3D”.

Premiera filmului va avea loc marți 7 februarie la ora 19.00, la Grand Cinema Digipelx din Băneasa Shopping City.

Așteptăm e-mail-ul vostru cu datele de contact până cel târziu luni 6 februarie la ora 22.00.

Evenimentul cinematografic este organizat de TVR 2, Odeon, distribuitorul filmului în România, Club Star Wars România şi de Grand Cinema Digiplex din Băneasa Shopping City.

Joi, pensionara a venit în Piaţa Universităţii cu o pereche de ciorapi rupţi şi un pantof cu talpa găurită, ca să protesteze şi împotriva şefului delegaţiei FMI în România.

Maria Mirea striga lozinci împotriva lui Franks pentru că a băgat ţara în nevoi şi apoi a mers să joace hora la Buşteni cu liderii PDL.

“Băh tu hoţule, tâlharule ai venit la Buşteni să joci giamparalele. Ţi-ai rupt tălpile, ţi-ai rupt ciorapii, baba cu acu o sa îţi coasă ciorapu. Du-te şi lasă Buştenii. Pentru ei ai băgat ţara în nevoi.  Du-te în ţara ta o să îţi arate Madam Cristina“, striga de zor pensionara la Universitate.

Deşi afară erau minus 15 grade Celsius, femeia a continuat să îşi strige nemulţumirea în piaţă, în speranţa că ceva se va schimba în România.

Refuzat în 2010, la Eurovision, dar și de casele de producție muzicală, Andrei Leonte a devenit pe 1 ianaurie 2012, marele câștigător al concursului X Factor, difuzat de Antena 1. A decis să participe la preselecțiile X Factor de la București sperând că de această dată poate să își construiască o carieră în muzică.

”Știam deja de acest concurs pentru că văzusem câteva ediții întregi din Marea Britanie. Am decis să merg la preselecțiile X Factor, întrucât epuizasem cam orice posibilitate de a face ceva în muzică până atunci. Adică încercasem să îmi fac propriile piese, colaborasem cu câteva trupe, încercasem și la Eurovision, încercasem să mă lipesc și de câteva case de producție și nimic nu a mers. Acum îmi aduc aminte de ceea ce îmi tot spunea mama, că trebuia să pic fiecare neșansă ca să se întâmple ceva mai bun și am zis că poate asta va fi”, a declarat Andrei Leonte pentru exclusivNEWS.ro.

Când a ajuns la preselecțiile din București și a văzut câte persoane participau, Andrei a fost descurajat și dorea să plece acasă.

”Am fost foarte descurajat când am mers la preselecția din Bucuresti pentru că am văzut câteva mii de persoane prezente la concurs. Am mers la preselecție cu un prieten care a participat și el și când am văzut câtă lume a venit m-am uitat la el și i-am spus: poate se face și la anul, hai acasă”, povestește amuzat Andrei Leonte.

Pe tot parcursul evoluției la X Factor Andrei Leonte s-a ferit să viseze cu ochii deșchiși la ceea ce s-ar fi putut întâmpla, preferând ca de fiecare dată să se concentreze pe ceea ce are de făcut iar munca sa să își arate roadele.

Încă din 2 ianuarie Andrei a intrat în studioul muzical și a început să lucreze alături de compozitorul desemnat de Sony, la primul său single.

”Piesa este aproape de final, suntem oarecum la a doua încercare de finalizare a piesei. Durează așa de mult întrucât ne dorim să iasă un lucru bun, nu ne grăbim. Am pus în față calitatea piesei și sper ca în feburarie să putem ieși cu piesa pe radio”, spune Andrei Leonte.

Câștigătorul X Factor este bucuros că se înțelege cu compozitorul și că poate să își aducă aportul în realizarea piesei muzicale.

”Compozitorul, al cărui nume nu îl dezvălui, spre surprinderea mea, m-a lăsat să vin cu idei. A fost foarte deschis în acest sens pentru ca piesa să fie oarecum și a mea. Am fost pe aceeași lungime de undă în privința asta. Am spus întodeauna că un artist trebuie măcar într-o oarecare măsură să contribuie și el la piesă. M-am bucurat foarte mult că am putut să contribui și eu și să simt că e și piesa mea„, mărturisește Andrei Leonte.

În privința duetelor, Andrei a mărturisit că din România ar vrea să cânte cu Alexandra Stan și trupa Vama iar din afara granițelor țării, ar vrea să cânte cu Coldplay, One Republic sau Adele.

Primul single a lui Andrei Leonte ar putea fi atât în limba română cât și în limba engleză, va fi un hybrid între ceea ce se ascultă în prezent pe radio, este o piesă ritmată ce va fi lansată în premieră la Radio ZU, cel mai târziu la finele lunii februarie.

Deși a părăsit prematur concursul X Factor, încă din faza House Judge Visit, Bogdan Medvedi a făcut o impresie bună care s-a transformat în mai multe cântări la Balurile Bobocilor și chiar în deschiderea unui concert a unei trupe românești.

”Pe 28 ianuarie am cântat în Club Motor din Iași, în deschiderea concertului trupei Sunrise INC. M-au contactat organizatorii și m-au întrebat dacă sunt liber și dacă doresc să cânt în deschiderea show-ului lor”, a declarat Bogdan Medvedi pentru exclusivNEWS.ro.

Pentru că a început anul 2012 cu dreptul Bogdan își propune să înregistreze câteva piese care s-l ajute să se promoveze mai bine și să fie în contact cu românii acultători de muzică bună.
”Vreau să îmi fac un repertoriu cât mai potrivit și pentru publicul din România. Mi-aș dori să am succes și poate să semnez un contract  cu o casă de muzică”, povestește Bogdan.

Și pentru că este ambițios, Bogdan vrea să își încerce norocul și în  acest an la concursul X factor, având ca obiectiv, calificarea în Galele Live X Factor.

”Am învățat din greșelile pe care le-am făcut în trecut și vreau să mai încerc odată. Cred că aș putea reuși mult mai mult, cu multă muncă bineinteles”, mărturisește Bogdan Medvedi.

După eliminarea de la X factor, Bogdan a avut parte de numeroase bucurii din partea celor care l-au recunosut pe stradă. Și pe facebook a primit sute de mesaje de felicitare.

”De foarte multe ori am fost recunoscut de oameni pe stradă. Sincer nu m-am așteptat la un asemenea feedback din partea publicului pentru că nici nu am intrat în Gale și când ieșeam în oraș, mă felicita lumea pentru performanțele de la X Factor și mă încurajau. Și pe facebook am primit sute de mesaje de susținere și încurajare. A fost o surpriză foarte plăcută. Mai ales că toate astea se întâmplau după eliminare. Și într-un fel asta mă făcea să mă simt oarecum mai bine. Mă bucuram că în ciuda faptului că am ieșit din concurs, totuși publicul mă aprecia chiar neașteptat de mult”, încheie Bogdan Medvedi.

Speriat de protestele care au cuprins țara, Băsescu a reușit să lege două vorbe pe 24 ianuarie odată cu depunerea jurământului de noul ministru de externe, Cristian Diaconescu. A doua zi, pe 25 ianuarie, Băsescu a avut „intervenția cu românii” în care a spus el ce bine e în România și cum a reformat el statul prin legi controversate.

Ajutat și de ger, care a rărit numărul protestatarilor, Băsescu a prins curaj și a revenit la vechile obiceiuri, adică să sfideze românii și să ne dea lecții de economie și de tot ce mișcă în lumea asta.

Revigorarea lui Băsescu se datorează și declarațiilor Ambasadorului SUA la București, Mark Gitenstein, care a spus că e bine că românii pot protesta fără să fie împușcați. Brusc Băsescu vine și ne spune că ar cam trebui să cumpărăm avioanele americanilor, chiar dacă nu avem bani.

Deci, curajul lui Băsescu se justifică prin faptul că americanii și-au reafirmat sprijinul pentru el doar cu condiția de a cumpăra cele 48 de avioane second hand.

Pe 25 ianuarie a spus că România a avut creștere economică în 2011 de circa 2,5% și că la bugetul de stat s-au colectat mai mulți bani decât în 2010. Tot în 2011, România s-a împrumutat la FMI, Banca Mondială și Uniunea Europeană, de muuulte miliarde de euro.

Băsescu spunea că economia duduie și că am ieșit din recesiune și că în cazul în care Zona Euro intră în recesiune noi suntem feriți. La două zile, susține din nou conferință de presă și spune exact pe dos. Că ne așteatpă vremuri grele în 2012, că sunt șanse ca Zona Euro să intre în criză și că o să ne afecteze și pe noi, dar că acum suntem mai pregătiți decât în 2009.

Băescu ne amețește de cap cu inepțiile pe care le spune, încât nu știi când să-l crezi și când să-l înjuri.

În 2008 spunea că dacă România va contracta un împrumut de la FMI ar fi o mare greșeală. În 2009, a spus că e bine s luăm creditul ca și centură de siguranță. În 2010 a spus că dacă nu luam creditul de la FMI era vai de curul nostru.

Așa face și în 2012. Joacă alba neagra cu datoria publică a României, cu veniturile, cu deficitul bugetar și cu viitorul românilor.

Marți seară, a declarat că datoria publică a României este de 22 miliarde de euro și că fiecărui român îi revine circa 4750 de euro, de plată. Adică vrea să pună în spatele românilor datoriile făcute de guvenrul pe care el îl patronează. Tot Băsescu spune că România are cea mai mică datorie din Uniunea Europeană. Și cu mult tupeu și multă nesimțire, Băsescu vine și spune că politicienii să fie responsabili și să decidă ce lăsăm copiilor noștrii o casă sau o datorie?! Tocmai el vorbește despre așa ceva? Păi cine a dcis să ne împrumutăm la FMI și Banca Mondială???

Dumnezeule mare, cât tupeu poate avea acest personaj de tristă amintire, cum își bate joc de noi toți în fiecare zi.

Și în privința datoriei publice Băsescu minte. Cumulată cu cea din domeniul privat, datoria depășește peste 100 de miliarde de euro, cea mai mare din istoria României.

Pe lângă marile aberații pe care le spune zilnic Băsescu am o mare întrebare. Dacă în 2011 am avut creștere economică, dacă în 2011 am încasat la bugetul de stat mai mulți bani decât în 2010, dar am tăiat pensii, salarii, ajutoare sociale și ne-am împrumutat lunar de la bănci, unde s-au dus banii???? Unde sunt banii încasați de la populație și de ce s-a împrumutat guvernul mai tot timpul? Pentru ce și pentru cine???

Cu un mop într-o mână şi cu o centură groasă în altă mână, pensionara striga în gura mare “Jos cenzura, jos cenzura de pe net, baba vă spune niet!”

Maria Mirea o pensionară din Bucureşti a decis să iasă în stradă să îşi strige oful chiar dacă afară sunt minus 12 grade celsius.

“Io sunt baba cloanţa, am venit cu mopu să îmi spun ofu“, a declarat pensionara Maria Mirea.

Întrebată ce face cu cureaua din mănă, pensionara a spus reproterului exclusivNEWS.ro că: asta nu este curea asta e o centură,  o trimit pe Udrea pe centură.

Maria Mirea a declarat că deşi are o pensie bunicică (1200 lei), obţinută în urma celor 40 de ani de muncă, nu poate sta în casă şi să asiste la abuzurile făcute de actuala guvernare.

În cadrul unui amplu interviu, celebra soprană care a dus numele României pe cele mai celebre scene din întreaga lume, mărturisește că a avut ocazia să lucreze încă de la debut cu cele mai mari nume în domeniu și că a fost hărăzită de Dumnezeu cu un dar miraculos, darul de a cânta lumii întregi.

Ștefania Stancu: Doamnă Nicolesco, sunteți artista care ne  face să ne simțim mândri că suntem români. Alături de Gheorghe Hagi sau Nadia Comăneci,  dumneavoastră sunteți o personalitate care ne reprezintă cu onoare peste hotare. Spuneți-ne cum este să îți petreci viața pe scenă, cântând?

Mariana Nicolesco: Cântul, arta cântului,  este o chestiune de predestinare. El înseamnă o voce, o capacitate de apropriere a tehnicii vocale, înseamnă muzicalitate, charismă, personalitate. Marea performanță nu e la îndemâna oricui. Iar cântul înseamnă într-adevăr excepționalitatea performanței. Dacă ne gândim că omul a vorbit pentru prima dată cerându-i Creatorului să nu-l abandoneze, atunci cântul este expresia supremă a relației noastre cu Domnul. De aceea publicul îi glorifică pe marii artiști lirici. Tot de aceea îi contestă pe cei care profanează această artă. A trăi pe scenă este pentru mine o imensă bucurie: la repetiții ca îi la spectacole. Energiile pe care le poate activa vocea umană, trăirile pe care acestea le generează, puntea magică ce se stabilește imediat cu publicul constituie o experiență absolut unică.

Ștefania Stancu: Ce sacrificii ați făcut pentru muzică? La ce ați renunțat pentru această minunată pasiune?

Mariana Nicolesco: Nu am avut niciodată sentimentul de-a face vreun sacrificiu pe altarul artei. Dimpotrivă, totul mi s-a părut dintotdeauna o încântare, ca și când n-ar fi existat obstacole pe care să nu le pot depăși. Iar când am trecut de ele, bucuria a fost cu atât mai mare. Aceasta îi e, cred, natura pariului nostru, al artiștilor lirici, cu imposibilul. Imposibilul trebuie să devină posibil.

Ștefania Stancu: Ați fost și sunteți ovaționată de-o grămadă de oameni,  premiată pe măsura talentului și decorată cu importante distincții. Care premiu are pentru dumneavoastră cea mai mare însemnătate și de ce?

Mariana Nicolesco: Aplauzele, ovațiile, florile, cronicile entuziaste, dragostea publicului au fost și sunt pentru mine o imensă răsplată, împreună cu distincțiile și onorurile primite. Totuși îmi amintesc mereu de o repetiție generală la Teatrul alla Scala din Milano la finele căreia, când nu mai era nimeni în teatru, plecam spre casă cu sentimentul că totul îmi ieșise perfect: un moment, într-adevăr, de fericire supremă.

Ștefania Stancu: Aș vrea să vă întreb dacă ați moștenit acest talent, sau este un dar de la Dumnezeu?

Mariana Nicolesco: E sigur un dar al Creatorului, căruiai-i mulțumesc din adâncul inimii. Tatăl meu iubea muzica și fredona mereu melodii care-i plăceau, iar mama are ureche perfectă și, în prima ei tinerețe, a studiat vioara. Apoi, când era încă foarte tânără, am venit eu pe lume. Și am devenit principala ei preocupare…

Ștefania Stancu: Cum v-ați descoperit vocea, talentul? Părinții v-au încurajat pasiunea, ori au vrut să faceți altceva?

Mariana Nicolesco: De la 6 la 18 ani eu am studiat vioara, ceea ce avea să fie cum nu se poate mai important pentru cariera mea lirică. Marele violonist Yehudi Menuhin, căruia îi spuneam într-un rând că studiul viorii îmi obosea corzile vocale, mi-a spus cu o dezarmanta simplitate: « – Ești născută să cânți, și în timp ce studiai la vioară corzile tale vocale lucrau în permanență, fără să emită vreun sunet. Vezi, de altfel, adăuga el, corzile viorii nu sunt decât o prelungire a corzilor vocale!» Părinții m-au susținut fără nici o ezitare pe calea adevăratei mele vocații care începea să se afirme.

Ștefania Stancu: Care sunt amintirile din copilărie ale Marianei Nicolesco?

Mariana Nicolesco: Eu sunt brașoveancă. Numai faptul că mama a avut ideea de a merge la o nuntă pe malurile Dunării face că m-am născut în apropiere de Giurgiu, unde nu am fost practic niciodată și unde trebuie să fi rămas doar câteva zile după acel 28 noiembrie în care m-am născut, când mi s-a spus că era teribil de frig. Amintirile mele din copilărie sunt legate de Brașov. Îmi amintesc fabuloasele zăpezi, săniușul, miracolul sunetelor venite prin radio, pe când eram foarte mică, descoperirea muzicii, revelația propriei voci.

Ștefania Stancu: Care a fost cel mai dificil moment al carierei? Ați trecut peste obstacole care să vă pună în pericol viitorul în muzică?

Mariana Nicolesco: Cred că fiecare moment al unei adevărate cariere e într-un anume fel dificil, de vreme ce, așa cum spun adeseori, triumful de azi nu garantează succesul de mâine. Competiția este aprigă, tensiunea enormă și fiecare “bătălie” trebuie câștigată de parcă ar fi îi prima și ultima șansă ce ni s-a dat. Obstacolele de netrecut, vorba lui Napoleon, nu există.

Ștefania Stancu: Acum, v-aș ruga să ne povestiți cel mai frumos moment care v-a rămas în suflet.

Mariana Nicolesco: Sunt atât de multe! Eu întotdeauna am legat în modul cel mai firesc activitatea profesională de interesul mult mai larg pentru cultură, pentru artă în general, pentru istorie. Și uneori m-am refugiat, după câte o serie de spectacole, într-o parte sau alta a lumii, în adevărate paradisuri, cum ar fi Hawai, Bali, Canaima, din jungla venezueleană, pe Orinoco, aproape de Brazilia, sau Kruger Park din Africa de Sud. În Kawai aveam o vilă superbă pe malul Pacificului și kilometri întregi de plajă. Mulți prieteni din Statele Unite au avut atunci surpriza de a primi de la mine, prin poștă, imense nuci de cocos. Cu învelișul lor erau mari cât o minge de baschet, și era destul să aplici pe ele timbrele cuvenite și să înscrii adresa exactă pentru a ajunge rapid la destinatar, ca o scrisoare. Vă imaginați surpriza celor care le-au primit! Dacă aceasta este oarecum expresia regăsirii de sine, a unei scurte solitudini reconfortante, există și reversul. După ce am apărut zilnic timp de doi ani pe mai multe canale de televiziune din Japonia, până și la New York eram oprită pe stradă de grupuri de turiști din țara crizantemelor!

Ștefania Stancu: V-a fost greu să ajungeți unde sunteți acum, sau cu vocea dumneavoastră ați deschis ușor ușile?

Mariana Nicolesco: O voce care se impune e o voce care îndeobște deschide lacăte și porți ce altfel rămân ferecate. Iar eu pot spune că am avut privilegiul de a colabora din prima clipă cu marile teatre de operă, cu mari regizori, cu mari dirijori, în spectacole de mare prestigiu.

Ștefania Stancu: Ce părere aveți despre muzica rock?

Mariana Nicolesco: Există două feluri de muzică, așa cum spunea și George Enescu: muzica bună, și cealaltă. Muzica lui Elvis Presley are o carieră postumă extraordinară. Iar grupul Rolling Stones reușește să atragă și azi atât de multă lume, după 40 de ani de la crearea sa. Chiar și acest lucru reprezintă în sine o mare performanță, dată fiind concurența extremă din acest domeniu. Nu toată lumea rezistă în timp. Gândiți-vă la succesul uriaș, la un moment dat, al grupului Milli-Vanilli, grup care a fost făcut praf în clipa în care s-a dovedit că se folosea de play-back.

Ștefania Stancu: Doamnă Nicolesco, viața profesională include mii de ore de pregătire. Vieții personale cât timp îi acordați și ce faceți atunci?

Mariana Nicolesco: Am îmbinat mereu, în mod natural, și fără nici un fel de constrângeri, viața profesională cu viața personală.

Ștefania Stancu: Cum își petrece Diva Nicolesco o zi din viață?

Mariana Nicolesco: Fiecare zi e diversă. Asta îi e poate frumusețea vieții. Păcat că timpul nu-mi ajunge niciodată dar… o scot eu la capăt.

Ștefania Stancu: Ați avut vreodată probleme cu vocea ? Cum o întrețineți? Aveți vreun ritual, vreun secret prin care o mențineți în toată frumusețea ei?

Mariana Nicolesco: Slavă Cerului, n-am avut niciodată probleme vocale. Răceala, laringita, faringita sunt însă inamicii artistului liric. Mi s-a întâmplat și mie să sufăr de aceste afecțiuni, și asta tocmai pe când eram invitata de onoare a Teatrului Regio din Parma, în La Traviata de Verdi, la celebrarea a 150 de ani de existență a acestui templu al cântului. Spectacolul a fost amânat cu câteva zile și a fost un triumf pe măsura celebrării. Parma înseamnă Verdi, Toscanini, Tebaldi. Sănătatea de fier și caracterul pasionant a tot ce se întâmplă în acele zile îmi permite, deși uneori dorm numai 2-3 ore pe noapte în timpul Festivalului și Concursului Internațional de Canto Hariclea Darclée, să nu resimt efortul, care este considerabil, și nici vocea nu-mi este afectată, dovadă că e în perfectă condiție ori de câte ori mă alătur tinerilor mei prieteni în faimosul Brindisi din La Traviata, care încheie marile noastre concerte.

Ștefania Stancu: Despre viitorul teatrului de operă ce părere aveți? Există vreun talent care se remarcă în momentul de față și poate continua legenda?

Mariana Nicolesco: Atâta vreme cât există pe lume locuri în care se perpetuează o mare școală, cum este și Atelierul Liric Continuu pe care l-am creat în România odată cu Festivalul și Concursul Internațional de Canto Hariclea Darclée și Cursurile de Măiestrie Artistică, Master Classes,  atâta vreme cât mulți tineri vin spre asemenea surse de formare, toate speranțele sunt îndreptățite. Adevăratele valori, care există, îți croiesc drumul cuvenit.

Ștefania Stancu: Ce spuneți despre debutul Angelei Gheorghiu la Scala din Milano? Publicul a fluierat-o. Criticii au ironizat-o. Nu are voce doamna Gheorghiu?

Mariana Nicolesco: Cunosc bine teatrul și publicul milanez, pentru că la Teatro alla Scala am apărut de-a lungul anilor de nenumărate ori în spectacole, concerte și recitaluri triumfale. Ceea ce pot eu spune, în cunoștință de cauză, e că publicul Teatrului alla Scala, în ciuda crizei prin care trece azi și acest mare teatru, rămâne cel mai competent public din lume, un public care cunoaște bine vocile, care știe operele pe dinafară, care știe perfect de bine de ce au fost capabili marii artiști în interpretarea lor. Teatrul alla Scala este azi ultima pavăză a adevăratei arte a cântului și a marilor sale tradiții.

Ștefania Stancu: Ați interpretat roluri ca Violetta din La Traviata de Verdi, Regina Elisabetta I în Roberto Devereux de Donizetti, Donna Elvira în Don Giovanni de Mozart. Care v-a fost cel mai drag rol în care s-a regăsit Mariana Nicolesco?

Mariana Nicolesco: Rolul de care sunt cel mai legată este întotdeauna rolul pe care-l interpretez la momentul dat. Acest lucru s-a adeverit de peste 200 de ori când am interpretat rolul Violettei din La Traviata de Verdi, de pildă, sau în multe alte opere pe care le-am cântat, cu aceeași dăruire totală. Publicul simte acest lucru. Și-l răsplătește cu entuziasm. Într-un recital la Scala, ovațiile pentru Addio del passato din La Traviata au durat cât aria însăși, la fel ca pentru Mi tradì, aria Donnei Elvira din Don Giovanni de Mozart, tot la Scala. Iar la Tokio, în turneu cu Opera din München, am primit pe scenă, literal, o căruță încărcată cu flori sublime.

Ștefania Stancu: V-ați atins toate scopurile?

Mariana Nicolesco: Nu mi-am propus niciodată vreun fel de “scopuri”. Iar dragostea publicului, recunoașterea publică, în țară și în străinătate, onorurile care mi-au fost acordate cu generozitate le-am considerat și le consider binevenite ca suport în demersurile mele temerare în favoarea noilor generații.

Gerul de afară i-a inspirat pe oamenii adunați să protesteze sâmbătă seară în Piața Universității.

Pancarte cu mesaje precum ”Boc, sapă-ți groapa cu lopata și lasă propaganda!”, ”Jur că nu m-a lovit gerul nici în plex cu viteza, nici zăpada în față fără milă!”,  sau ”Nu vă fie frică! Veniți la Universitate, că tot suntem datori c-o moarte!”.

Protestatarii care se opun proiectului Roșia Montană au venit cu o pancartă ce înfățișa chipul lui Băsescu, aurit precum aurul și sub el scria ”Lingoule”.

Joi seară, la ora 21.00, la Piața Universității se aflau doar două televiziuni care transmiteau în direct ceea ce se întâmplă la kilometrul zero al democrației.

OTV  a transmis mai tot timpul scandările protestatarilor, iar Antena 3 avea intervenții în direct din jumătate în jumătate de oră.

Restul televiziunilor de știri (România TV, Realitatea TV, TVR Info) și televiziunile naționale precum Pro TV, Kanal D sau Prima TV, au ales să îl filmeze pe Emil Boc cum își face campanie electorală pe A1, dând două lopeți de zăpadă.

Gestul televiziunilor naționale și chiar cele de știri, de a ignora protestul celor 300 de oameni de la Universitate, chiar și pe ger și ninsoare abundentă, denotă că interesul poartă fesul.

La ora 21.00, în București sau în România nu erau alte evenimente de importanță majoră care să implice transmisii live. Ciudat este faptul că după discursul lui Băsescu, televiziunile au fugit de la Universitate, chipurile să filmeze nămeții din țară.

Cu aparatură de emisie integrală HD, Digi 24 nu va face rabat de la calitate, atât din punct de vedere tehnic cât și editorial. Conceptul știrilor Digi 24 prevede ca informația furnizată telespectatorilor să se distingă prin profesionalism, imparțialitate, acutatețe și importanță.

Subiectele senzaționale, știri despre viața persoanelor publice, despre vrăjitorii și violențe extreme nu își vor găsi loc în jurnalele Digi 24.

Știrile vor deveni Breaking News doar dacă sunt de importanță majoră, gen, demisia primului ministru, a Președintelui României, sau decesul unei persoane publice sau a unui fost președinte.

Jurnaliștii Digi 24 nu au voie să își exprime păreri personale sau să emită supoziții cu privire la un subiect. Știrile trebuiesc prezentate într-un mod cât mai neutru și fără a da verdicte au sentințe.

Și toate astea, pentru că actualele televiziuni de știri au derapat în zona comentariilor şi analizelor politice, deturnând sensul știrilor și chiar al ideii de Breaking News.

Unul din atuurile pe care le va avea Digi 24 vor fi știrile sportive. Faptul că are în trust numai puțin de trei canale de sport, va avea asigurat în acest sens cele mai bune informații din domeniul sportului.

Într-un cuvânt, Digi 24 nu vrea să prezinte telespectatorilor știri tabloidizate, în speranța că va atrage publicul sătul de astfel de știri furnizate zilnic de celelalte televiziuni existente pe piața media românească.

În prezent se lucrează intens la amenajarea studiourilor de știri din zona Hotelului Marriot, unul din studiouri fiind aproape gata, se rebrănduiesc mașinile cu care echipele de filmare merg pe teren, cât și carele de transmisii live și se pregătesc să intre în linie dreaptă pentru lansarea națională din luna martie 2012.